Sinaxar ortodox: Sfinții douăzeci de mii de Mucenici, ce au ars în Nicomidia

Sinaxar romano-catolic: Sfinții Prunci nevinovați
Era un călugăr oarecare, în părțile Egiptului, care trăia singur într-un loc pustiu. Și, din îndemnul satanei, o oarecare femeie desfrînată, auzind de dînsul, a zis unor tineri: „Ce-mi veți da că eu voi rușina pe călugărul vostru?” Iar ei au făgăduit că-i vor da un lucru scump. Cînd s-a înserat, s-a dus la chilia călugărului, ca și cum s-ar fi rătăcit. Și, după ce a bătut în ușă, călugărul i-a zis: „Cum ai venit aici?” Iar ea, plîngînd i-a răspuns: „M-am rătăcit și am ajuns aici.” El a primit-o în ogradă, iar el a intrat în chilia lui și s-a încuiat acolo. După aceea, a început ticăloasa a striga: „Părinte, mă mănîncă animalele.” Iar el, s-a tulburat și a zis: „De unde mi-a venit ispita aceasta?” Apoi, temîndu-se de judecata lui Dumnezeu, i-a deschis ușa, și a băgat-o înăuntru. îndată a început diavolul a-l săgeta spre ea. Iar el, cunoscînd asprimea vrăjmașului, și-a zis întru sine: „Meșteșugurile vrăjmașului sînt întuneric, iar Fiul lui Dumnezeu este lumină.” S-a sculat și a aprins o lumînare. Aprins fiind el de poftă a zis: „Cei ce fac păcate ca acestea, aceia în muncă vor merge. Deci, să mă încerc pe mine aici; oare, putea-voi suferi focul cel veșnic?” Și a pus degetele deasupra lumînării, le-a ars și nici nu simțea cînd ardeau, de iuțimea înfocării trupești. A făcut așa de cu seara pînă în zi, și-a ars toate degetele și, văzînd cele ce se făceau, de frică s-a făcut ca o piatră.
A doua zi, au venit tinerii aceia și au întrebat: „A venit aici o femeie în noaptea aceasta?” El le-a răspuns: „Așa este iat-o înăuntru, doarme.” însă au aflat-o pe ea moartă. Și i-au zis călugărului: „Părinte, a murit.” Atunci bătrînul și-a descoperit mîinile și le-a arătat: „Vedeți ce mi-a făcut fiica vrăjamșului; mi-a prăpădit degetele.” După aceea, le-a spus: „Scris este să nu răsplătești rău pentru rău.” S-a rugat, a înviat-o pe ea, și aceia s-au întors la Dumnezeu.
Să cunoaștem și noi vitejia și răbdarea acestui fericit părinte, care cu atîta de mare patimă a desfrînării a luptat încît și degetele și-a ars, în vreme ce noi nu putem a suferi nici un gînd. Toate acestea, le aduce diavolul asupra noastră și se luptă cu noi neîncetat. Să ne întrarmăm mintea spre Dumnezeu, cu privegheri, cu rugăciuni, cu luptă și osteneli și neîncetat să vărsăm lacrimi înaintea Stăpînului Hristos și, prin aceasta, să biruim trupul și pe diavolul, ca pe un rău asupritor. Să alegem, calea cea strîmtă, ca să aflăm, acolo, calea cea desfătată, care ne duce pe noi la âmpărăția Cerurilor. (Constantin GHERASIM)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!