Ciorbă de burtă

Amicul meu Vasile Lazăr e un mare mîncător de ciorbă de burtă. Gustul pentru această apetisantă mîncare i-a venit cu mulți ani în urmă, încă pe vremea cînd era holtei și cînd, de regulă, prînzurile le lua la „Zahana” – cei mai bătrîni vă aduceți aminte de renumitul restaurant din centrul urbei noastre – iar cînd se nimerea „servea” ciorba respectivă la tot atît de vestita cantină a fostului IRIC, unde trona ca șef un evreu care, și în acest fel, își cinstea renumele de buni comercianți ai stirpei sale. Acum, în vremea din urmă, amicul meu preferă să cumpere, din magazinele alimentare, mult rîvnita burtă de vacă pe care, o dată ajuns acasă, el personal se ocupă de pregătirea prea-gustoasei mîncări. Să-l vedeți și să îl auziți vorbind despre „rețeta mea proprie, pe care n-o vînd, domnule, nici celui mai bun prieten”, să-l mai auziți cu cîtă ardoare vorbește el despre „renumita” ciorbă de burtă pe care o prepară și să-l mai vedeți, atunci cînd povestește despre gustul acestei mîncări, cum îi strălucesc ochii, buzele îi freamătă, glasul îi tremură, spui că are mîncarea în față, nu altceva!… Știind toate acestea, nu m-am mirat deloc, cînd, ieri dimineață, să fi fost orele nouă, l-am întîlnit în piața mare a orașului, acolo, în zona în care sînt magazinele alimentare, zic l-am întîlnit dar era, parcă, stană de piatră, privea fix spre firma unui mare magazin – unde găsești de la pui la burtă pentru ciorbe și de la cafea la pîine de patru sortimente – încît nici nu mi-a răspuns la binețe, al cui o fi magazinul ăsta?, m-a întrebat, cu privirea fixă spre firmă, o fi al Agricolei?, nu, i-am răspuns imediat, da’ știi că-i șmecher al naibii patronul, reluă el, am intrat și am cumpărat un kil, 93 de mii, atîta m-a costat, eu m-am bucurat, da’ am intrat și alături și aici, culmea culmilor, burtă mult mai arătoasă, cu numai 73 de mii kilul!… Și tot el: mari pișicheri îs negustorii ăștia!…, și eu, doar, obișnuiesc să merg în mai multe locuri, da’ uite, acum, m-am oprit aici și parcă m-a vrăjit vînzătoarea aia! Data viitoare nu mai cumpăr de aici. M-au tras în piept. 20 de mii sînt ceva bani, mai zise pensionarul Lazăr care, în cele din urmă renunță să mai afle a cui e firma aia scumpă și plecă acasă hotărît să uite cei 20 de mii în forța unei farfurii aburinde plină ochi cu renumita lui ciorbă de burtă…
Eugen VERMAN mult mai arătoasă, cu numai 73 de mii kilul!… Ș

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!