Ionuț Iftimoaie vrea să-i pună la podea pe supergreii Europei

Plecat din Comăneștiul natal la vîrsta de 16 ani, Ionuț Iftimoaie a vrut să facă box la Onești, dar a fost refuzat pe motiv că ar fi prea „bătrîn” pentru acest sport. Peste doi ani, el a luat drumul Italiei în căutarea a acelui „altceva” care să-i permită să-și atingă idealurile. A început cu haltere și JKDO, după care a trecut la Kalli Filipine. în lipsa unui „permesso di giorno”, Ionuț a trebuit să renunțe la marea lui dragoste, boxul, și s-a îndreptat spre artele marțiale. Acum, este instructor de Thai Box, dar și singurul român prins în topul internațional al circuitului K1. La începutul lui 2004, Ionuț Iftimoaie, alias Ivan Drago, s-a întors în România pentru a pune serios umărul la succesul circuitului Local Kombat și a încheiat anul prin a fi desemnat cel mai bun, dar și cel mai popular luptător român.

– Ionuț Iftimoaie s-a întors, după opt ani, acasă. Prima intenție a fost însă, din cîte am înțeles, să vii în România pentru a organiza o gală de lupte.
– Da. Inițial mă gîndeam să organizez o competiție la care să particip. Am început, dar mi-am dat seama că e destul de complicat și aș fi neglijat antrenamentele, așa că am renunțat. Ideea a rămas însă, dar cred că o voi pune în practică ceva mai tîrziu, atunci cînd Ionuț se va hotărî să nu mai urce în ring. Atunci e foarte probabil să mă ocup de promovare. Nu vreau să amestec lucrurile, pentru că sînt singur că aș lua din timpul alocat uneia sau alteia din activități. Deocamdată vreau să mă axez pe ce înseamnă Ionuț Iftimoaie ca sportiv.

– Așa a apărut ideea de a reveni în România…
– Așa a apărut ideea de a reveni în România, unde începuseră deja turneele Local Kombat. Primul contact cu cei de aici a fost destul de agresiv, deoarece am primit imediat provocări din partea lui Ghiță, lui Sora și din partea lui Smărăndescu, care luptau deja în Local Kombat. Au fost niște provocări cărora nu le-am răspuns, pentru că, cel puțin deocamdată, obiectivul meu nu este acela de a mă lupta cu sportivi din țară, ci de a urca cît mai mult în clasamentul mondial al profesioniștilor. în acest moment, nici un sportiv din România nu este clasificat în topul internațional, ori punctele necesare avansării în clasament le pot obține numai în urma luptelor cu sportivi mai bine clasați decît mine.

– Pe ce loc ești în acest moment?
– înainte de meciul cu Bodrozic eram pe locul 56. Acum cred că sînt pe 45.

– E bine, e rău?
– Dacă ținem cont că în topul mondial sînt clasați cam 300 de sportivi, eu zic că e un loc destul de bun. încerc însă, să ajung cît mai aproape de așa-zisa „zonă roșie”, zona fierbinte care îi cuprinde pe primii 20 de sportivi, care se tot plimbă prin Japonia.

– Ce ți-ar trebui pentru asta?
– Niște victorii de genul celor care le-am obținut în România, unde m-am luptat cu sportivi din ce în ce mai puternici , ultimul fiind Bodrozic, care era pe locul 26 mondial.

– Cum îți alegi adversarii?
– în acest sport există mai multe federații, de aceea e foarte greu să se facă un clasament general, să se vadă cine este cel mai bun sau care este diferența între un campion mondial al unei federații sau alteia. Așa a apărut un clasament, ce-i drept neoficial, făcut pe baza rezultatelor obținute de un sportiv, indiferent de federația din care face parte. Acesta se numește «lista lui Felix», care oferă toate informațiile necesare. în momentul în care dorim să organizăm o astfel de luptă, ne uităm în clasamentul respectiv, vedem care sportivi sînt mai bine clasați decît mine și propun 2-3 nume promotorului, care intră în contact cu managerii sportivilor și stabilesc o bursă și o dată. Bineînțeles, în acel moment încerc să mă documentez cît mai bine și să strîng cît mai multe date despre sportivul respectiv. Așa am făcut și cu Bodrozic și am pus la punct o tactică care se potrivește doar pentru unul ca Bodrozic, adică un tip care lovește foarte bine cu pumnii, dar este un pic mai lent și are o foarte bună lovitură de genunchi stîng.

– ânțeleg că ești mulțumit de promotorul Eduard Irimia…
– Da. M-aș întoarce însă, puțin înapoi și aș spune că, la început, numărul celor care doreau să lupte în Local Kombat era destul de mare, dar meciurile erau de o calitate mai puțin bună, în sensul că se aduceau mereu sportivi de afară, dar care nu erau cu adevărat sportivi. Urmarea a fost că românii cîștigau mereu prin KO și se făceau mari. Omul de rînd vedea însă, ce se întîmplă în K1 și a început să ceară meciuri de calitate. Eu l-am cunoscut pe Eduard Irimia prin intermediul discuțiilor pe care le-am purtat pe Internet cu mai mulți utilizatori ai site-ului de profil care există în România. Acesta mi-a propus să vin să lupt în România și eu mi-am ales un sportiv despre care știam sigur că are un palmares solid și anume croatul Ivica Perkovic, care s-a comportat foarte bine la Arenele Romane, și așa a început aventura în România. Mi-a plăcut foarte mult faptul că publicul a reacționat pozitiv și că au început să se vadă meciuri de calitate. Fără falsă modestie, faptul că am adus în România sportivi foarte puternici, în fața cărora risc să pierd la mine acasă, a dus la creșterea calitativă a circuitului Local Kombat.

– Ce urmează pentru Ionuț Iftimoaie?
– Am semnat deja un nou contract cu Eduard Irimia, care prevede organizarea, în 2005, a cinci meciuri. Am deja în minte doi sportivi cu care să mă lupt la anul. Unul este Alexandr Ustinov din Belarus, iar celălalt este Louis van Damme, care, în ierarhia mondială, se află undeva între locurile 20 și 30. Eventualele victorii în aceste meciuri mi-ar aduce puncte prețioase și mi-ar deschide, cu siguranță, alte uși pentru a-mi atinge obiectivul, acela de a ajunge în Japonia.

– Ți-ai fixat un termen limită pentru a ajunge în Japonia?
– în 2005, pe lîngă meciurile pe care le voi susține în țară, voi participa, pe 24 aprilie, la Milano, la «K1 Grand Prix Italy”. Acesta e un turneu piramidal, unde va trebui să fac trei meciuri în aceeași seară. Este o competiție dură și sper să înving și de data asta și, dacă anul trecut organizatorii l-au înscris pe Ionuț Iftimoaie într-un meci de rezervă, acum Ionuț Iftimoaie pleacă ca favorit. în «K1 Grand prix Italy” se vor întîlni cei mai buni opt supergrei din Europa printre care sînt și eu. Altfel, sper să introduc într-un superfight sau într-un meci de rezervă unul dintre cei mai buni supergrei pe care îi are România și mă refer aici la un Ciprian Sora sau Daniel Ghiță. în ce-l privește pe Smărăndescu, acesta este, din punctul meu de vedere, sub Sora sau Ghiță, ca sportiv. (A consemnat Eduard CUCU)torii d

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!