Adalbert „Bertzi” Lukacs ne-a părăsit

De ieri dimineață, lumea sportului băcăuan și a handbalului românesc este mai săracă. Pe un pat de spital din Cluj a trecut în neființă Adalbert „Bertzi” Lukacs, fost handbalist de performanță, fost organizator de competiții și instructor sportiv. O boală cruntă de stomac i-a curmat zilele prea devreme. A lăsat în urma sa o soție, o fiică și o nepoată pe care i-a iubit cum rar se întîmplă. A lăsat în urma sa o carieră remarcabilă dar, în primul rînd respectul a sute de colegi și a mii de cunoștințe și prieteni care l-au cunoscut și l-au apreciat și care îl regretă enorm.

A fost handbalist la Dinamo Bacău, coleg cu Lascăr Pană

Bertzi Lukacs s-a născut pe 16 iunie 1938, la Odorheiu Secuiesc. în 1957 a venit în Bacău și a fost legitimat ca jucător la echipa de handbal Dinamo unde i-a avut colegi, printre alții, pe cunoscuții Lascăr Pană și Alexandru Mengoni, acum reputați antrenori. După ce și-a încheiat cariera de handbalist a devenit instructor sportiv. Din 1976 a lucrat la Direcția pentru Sport a Județului Bacău în funcția de organizator de competiții sportive, o meserie pe care a îmbrățișat-o cu toată dragostea. A ieșit la pensie în august 2000 dar a continuat să lucreze ca instructor metodist la Asociația Județeană de Fotbal pînă cînd șirul vieții sale s-a curmat. Intervenția chirurgicală la stomac, cu puțin timp înainte de Crăciun, la Spitalul din Cluj, unde a fost transportat cu mașina AJF Bacău, a dus la ameliorarea stării de sănătate a lui Adalbert Bertzi. Din păcate, organismul nu a putut prelua funcțiile stomacului și, la două zile după Anul Nou, au apărut crize puternice. Pe 3 ianuarie 2005, Dumnezeu l-a luat la El. Au rămas în urmă Magdalena, soția sa, fiica, Andreea, plecată de șapte ani în Canada, precum și nepoata sa, Ema Gabriela.

A organizat marile meciuri de handbal ale Științei

Lukacs și-a luat foarte în serios funcția de organizator de competiții pe care a practicat-o cu multă dragoste și pasiune, ca nimeni altul. Printre reperele esențiale ale activității sale se înscriu Campionatele Internaționale de Gimnastică ale României, în 1976 și 1978, , Trofeul Carpați la handbal feminin, în 1977, finala Cupei Cupelor Europene la handbal feminin, pe 30 aprilie 1989 precum și o serie interminabilă de concursuri sportive de toate categoriile. A făcut din profesiunea sa o artă. Meticulozitatea sa ieșită din comun a stîrnit admirația, respectul și dragostea colegilor. Bertzi Lukacs a fost cel care a avut ideea și care s-a ocupat personal de instalarea monitoarelor la Sala Sporturilor din respect pentru publicul care lua cu asalt sala, în special la marile meciuri de handbal din campionat și din cupele europene ale Științei Bacău.

Colegii refuză să creadă că Bertzi nu mai este

Afost un coleg foarte bun, conștiincios și cu multă experiență în domeniul sportiv și pe care a transmis-o celor mai tineri, care l-au înlocuit după ieșirea la pensie. A fost un om de o rară corectitudine care a iubit enorm sportul și căruia i-a rămas fidel pînă în ultima clipă a vieții. Noi considerăm că domnul Bertzi nu a plecat de lîngă noi și că este tot aici, în familia sportului băcăuan. Dumnezeu să-l odihnească în pace!”, spune, printre lacrimi, marea campioană Doina Melinte, director al Direcției pentru Sport a Județului Bacău.
„âl cunosc din ianuarie 1978 cînd m-am încadrat la Direcția de Sport unde am fost adusă de Mihai Grigoraș, cel care l-a adus și pe Bertzi. âi sînt cea mai veche colegă. Nu-mi vine a crede că nu mai este printre noi. Nu pot. Este dur ceea ce s-a întîmplat. Am format aici un colectiv foarte unit. Cu toții îl regretăm enorm, este o pierdere irecuperabilă. Oameni ca el se nasc prea rar. Era spontan și vesel și totdeauna găseai la el sprijin. Din trei persoane care treceau pe stradă, două îl cunoșteau”, mărturisește cu vocea sugrumată de durere Maria Ciapă, secretară la DSJ Bacău. „Am colaborat foarte bine amîndoi la competițiile de la Sala Sporturilor și de la Sala de Atletism. A fost un mare domn. M-a ajutat foarte mult pe plan profesional, dar și în viață. âi aduc și cu acest prilej mulțumiri din tot sufletul. A ascuns față de cunoscuți durerea care îl măcina ca să nu ne întristeze”, adaugă și Eugenia Munteanu.

„Nu exista om pe care să nu-l ajute cînd apela la el”

Unul dintre cei mai buni prieteni ai săi, Aurel Paraschiv, șef serviciu al bazelor sportive din Bacău, nu concepe că Lukacs a trecut la cele veșnice: „Mi-e greu să vorbesc, nu-mi găsesc deloc cuvintele. Sînt atîtea și atîtea de spus. Am fost coleg de birou cu el din 1986 și pînă a ieșit la pensie. Pe 18 decembrie, anul trecut, am vorbit cu el și l-am chemat la tăiatul porcului. Bineînțeles că mi-a zis că vine. Pe 20, însă, a fost dus de urgență la Cluj și a fost internat în spital. De atunci, lucrurile s-au precipitat și a urmat deznodămîntul nefericit. Nu exista om care să apeleze la el și pe care să nu-l ajute. Ajuta pe toată lumea pentru că era un mare sufletist. Din punct de vedere al organizării competițiilor era un as. Nu exista nici o fisură în treba pe care o făcea. A suferit mult cînd fata i-a plecat în Canada și cred că și asta a contribuit mult la dispariția sa prematură. Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească!”

„Profesionist adevărat, își făcea lucrul la milimetru”

Printre cei care îl regretă cel mai mult se numără prietenul său Roli Stratulat, director al Sălii Sporturilor din Bacău: „A fost un foarte bun profesionist, exigent, corect, meticulos, foarte bun prieten și coleg. Și-a făcut meseria cu foarte mult respect, cu rigorozitate dusă pînă la absurd. Au fost competiții cînd veneam amîndoi la sală de la 3 dimineață și munceam cîte 12-14 ore. Ne-am înțeles foarte bine. O fire deosebită, un om veșnic plin de inițiativă. El a fost cel care a propus instalarea monitoarelor în exteriorul sălii pentru ca lumea să poată viziona meciurile din cupele europene. A fost un familist exemplar. A făcut tot ce a fost posibil pentru ca Andreea, fiica lui, să aibă de toate. Și-a iubit și respectat soția și pe bunii săi prieteni. Profesionist adevărat, își făcea lucrul la milimetru”.

Corpul neînsuflețit va fi depus la Sala Sporturilor

Trupul neînsuflețit al lui Adalbert Lukacs s-a întors ieri din Cluj, în Bacău. La Sala Sporturilor au fost sistate antrenamentele iar astăzi defunctul va fi depus la sala de protocol. Cei care vor să-și ia rămas bun și care vor să-i aducă un ultim omagiu îl pot vedea la sală, dar și mîine, la Cimitirul Central, unde va avea loc înmormîntarea. Dumnezeu să-l ierte! (Marius AMBROZIE)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!