An primenit

Identificarea omului cu natura cosmică și terestră

IANUARIE. Numele Ianus, zeul Timpului, căruia la începutul lunii îi închinau sărbătorile numite „Ianuale”, cînd se desfășurau petreceri, jertfe, oracole. Poporul i-a dat denumirea de Gerar (gerul cel mare), Ghenarie (Ianuarie) sau Călindar, de la calendariumul roman. In iconografia românească Ianuarie este întruchipat într-o femeie ce ține o cheie (cheia omului) în mîna dreaptă și stă sprijinită pe 12 stîlpi „spre a simboliza că dânsa deschide ușa la celelalte luni ale anului. însemnul lunii este «Vărsătorul de apă», fiindcă în decursul ei intră soarele în constelația Vărsătorului din zodia cerului”.
Bunicii ne sfătuiesc: Dacă în Ianuarie (Gerar) este moină, primăvara va fi friguroasă, iar vara călduroasă. Ianuarie cald nu e semn de an mănos. Dacă nu este ger și zăpadă în Ianuarie, atunci va fi în martie și aprilie. Ianuarie uscat și geros aduce Faur (februarie) umed.

Sărbători: Sfântul Vasile – 1 ianuarie; Boboteaza – 6 ianuarie; Sf. Ioan – 7 ianuarie; Trei Ierarhi – 30 ianuarie.

Proverbe. La români: Ger uscat, an bogat/ Ianuarie sec, țăran bogat/ Gerar friguros, an mănos. La italieni: Ianuarie sec, an bogat. La francezi: Cînd Ianuarie este uscat, fermierul nu are de ce să se plîngă/ Ianuarie uscat, fermier bogat.

Semne și prevestiri în timp: Dacă în ianuarie este moină, primăvara va fi friguroasă iar vara călduroasă./ Ianuarie cald nu e semn de an mănos./ Dacă nu este ger și zăpadă în ianuarie, atunci va fi în martie și aprilie./ Ianuarie uscat și geros aduce Faur umed.

Sfântul Vasile cel Mare: La 1 Ianuarie este prăznuit Sfântul Ierarh Vasile cel Mare. El s-a născut în anul 330 în Cezareea Capadociei, într-o familie nobilă. Macrina cea Bătrână, bunica lui, l-a avut ca mentor pe Sf. Grigoriu Taumaturgul, iar bunicul său și-a dat viața pentru credință. Vasile a fost hirotonit preot în anul 364, pentru ca în anul 370 să ajungă arhiepiscop de Cezareea. A întemeiat spitale, azile, cantine, ca să-i ajute pe săraci. A murit la vîrsta de 49 de ani. Pentru opera sa canonică vastă și exemplul de dăruire el a fost numit „cel Mare”.

Boboteaza: Celebrarea Botezului Domnului – Boboteaza din 6 ianuarie – este ultima zi a sărbătorilor de iarnă, fiind închinată purificării mediului și în special a apelor, de forțele răului. Botezul reprezintă nașterea spirituală. Această zi cuprinde „un amestec de obiceiuri creștine și precreștine și numeroase motive specifice zilelor de reînnoire a anului”. Ea este prefațată de un ajun în care se postește. In noaptea de Bobotează se află ursitul, se stabilește rodul holdelor, se deschide cerul și animalele capătă glas omenesc. Este o sărbătoare de sfințire a apei, Agheazma, care îndepărtează forțele răului. Se aruncă în apă o cruce de gheață, care se scoate imediat afară. „Spiritele răului sunt văzute doar de lupă, care în ziua de Bobotează le sfâșâie cu dinții, ajutând astfel oamenii”. Ziua de Bobotează este, totodată, o sărbătoare de ocrotire a casei și gospodăriei. Prietenia, doar în această zi, între oameni și lupi, „…reprezintă o nouă ipostază a identificării omului cu natura cosmică și terestră”. (Selecție și prezentare de Eugen ȘENDREA)ă. „Spiritele răului sunt văzute doar de lupă, care în ziua de Bobotează le sfâșâie cu dindții, ajutând astfel oamen

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!