Scrisoare inedită a lui George Apostu către sora sa

în 1982, George Apostu a fost numit profesor de sculptură în lemn la Academia Michelangelor din Agrigento (Italia). A fost un bun prilej să mediteze la soarta și la viitorul său din țară și din afară. Și a luat o hotărîre cu consecințe mari asupra viitorului său. A rămas la Paris, unde a trăit pînă la 13 octombrie 1986, cînd s-a stins din viață. Avea să devină o personalitate artistică în Occident și un mare anonim în țară. A păstrat legătura cu sora sa din Bacău, Dumitra Apostu, căreia îi scria des și îi trimitea cînd avea ocazia medicamente, haine și jucării pentru nepoți. Fără a fi un literat, în epistolele sale a reușit să prezinte viața sa de om și artist cu toate ale ei. Pentru mulți dintre cei care vor citi asemenea scrisori, ele vor readuce în fața ochilor anii cumpliți ai unui regim cînd pachetele „de dincolo” erau o adevărată binecuvîntare. Iar George Apostu a făcut mărturia că nu era doar un mare sculptor, ci și iubitor al familiei sale, căreia îi destăinuia multe din misterele vieții sale de artist român la Paris. Cu toate cele ale ei, neoașe și amuzante…

„Tot aștept să scriu, degeaba timpul trece. Sînt atîtea de scris. în Canada frig și vînt de pică bizonul de pe picioare. Am stat mai mult în casă. întors la Paris altă iarnă, pentru puțină durată. Acum sînt plus 10-20 de grade.
Am avut șansă de mulți bani pe 1984 dar am avut multe datorii pe care ești nevoit să le faci la început.
Una din nepoatele Șoltuz se află în Canada este măritată cu un arhitect căruia i-am botezat copilul. Deși orașele (al lui și al meu erau apropiate, distanța este de 2.000 kilometri.
Deci el nu a venit, eu nu m-am dus. Doamna umblă din Olanda în Anglia, Italia, Elveția, după Bimba (copilul ei) care este student acum în Elveția, înainte a fost la Oxford. Are crize de dragoste (spasme) din cînd în cînd pentru mine. Atunci urlă, insultă sau plînge. Mă amenință că vine la mine să mă omoare sau că trimite un Kiler (ucigaș) să mă execute. Am răspuns că mai bine este să vină să-mi belească…
Stă bine cu familia ei mă vede la 2-3 luni cîte 2-3 zile și între timp trebuie să fiu Cast (nu acceptă noile mele amante. Am pregătit multe țoale pentru tine. Nu le pot trimite prin poștă, plătești 150 la sută din valoarea lor. Am uitat numele medicamentului. Dacă scrii trimit. Sper să fii aici în timpul vacanței de vară.
Am tot expus pe la diferite saloane. Sper în toamnă să fac o expoziție. în martie merg la o carieră de granit la Limoj, să pregătesc ceva lucrări. Aveam bani lăsați pentru fetiță pînă în Iunie 1984, acum am aranjat încă pentru un an.
Vreau chiar azi să pun un pachet pentru tine, cu alimente.
între 25-30 februarie sosește cineva care adute fetei haleală și o păpușă care cîntă și care costă îngrozitor și peste toate acestea este și urîtă.
Cînd o să ne vedem spunem mai multe.
O iubită de a mea născută pe cheiurile Dîmbovițtei venită de 15 ani la tatăl ei aici la Paris a tot încercat să avem legătura telefonică cu tine. Dar degeaba, ești la amanți. Acum se ocupă cu multe lucruri de bine de mine și tine. Se chiamă Gabi Ionescu, pisolo
Sper să mai scriu
Vă sărut, George”
(Constantin GHERASIM)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!