Pur și simplu

Sperietori prăfuite se aferează în viața publică

Vasile PRUTEANU

Cîștigul cel mai însemnat al confruntărilor politice din ultima perioadă este faptul că au apărut în viața publică românească cîteva personalități puternice, capabile să polarizeze atenția noastră în jurul unor idei generoase de schimbare democratică și atitudine civică. Acestea existau și înainte, dar erau înecate de valul uriaș de oportunism și gregaritate stîrnit de personajele mediocre gravitînd în jurul lui Ion Iliescu, Adrian Năstase, Nicolae Văcăroiu, Octav Cozmîncă, Viorel Hrebenciuc ș.a. Invazia masivă a oportuniștilor marcați de subcultură și politicianism de tipul învățămîntului de partid a ținut în loc ascensiunea adevăratelor personalități, ei impunîndu-se prin ecou mediatic dobîndit peste noapte prin presa și televiziunile dornice numai de senzaționalul cotidian. Din păcate, roiesc încă în structurile politice tot soiul de inși cu o dotație intelectuală precară, oameni care, în mod normal, ar fi îmbătrînit moțăind cu „Scânteia” în mînă, acriți și nesuferiți prin zarva și mahalagismele pe care le întrețin. Astfel de flașnetari, repetînd pînă la saturație cîteva idei ale șefilor lor, dau interviuri, conduc comisii parlamentare, se aferează în viața publică teribil de combativi, dovedind un zel stîngaci de figuranți. A-ți începe discursul în Parlament cu cuvintele „ticăloșie” și „trădare”, acuzîndu-ți oponenții de „tîrguieli fanariote de tarabă”, mi se pare nu numai mediocritate de gîndire, ci și o îndrăzneală nerușinată de-a binelea! Astfel de specie hibridă de oportunism altoit pe o ramură de xenofobie s-a relevat în două intervenții consecutive domnul Augustin Lucian Bolcaș, vicepreședinte al PRM. Dacă l-ar fi întrebat cineva „pe ce te bazezi?” și „cum apreciezi, de exemplu, faptul că Alianța D.A. a cîștigat alegerile la Bacău, dar prin tîrguiala PSD cu PRM din cei trei consilieri ai României Mari doi au ajuns vicepreședinți ai Consiliului Județean!” Aici nu-i tîrguială? Și încă cu cine! Cu partidul pe care îl combătea virulent d-l Vadim Tudor cu lozinca „Jos mafia, trăiască România!” Asta nu înseamnă că aș avea ceva împotriva doamnei Angela Bogea, pe care nu o cunosc prea bine, sau a domnului Victor Mitocaru – un om cultivat, sensibil echilibrat, avînd o viziune despre patriotism total opusă șefului său de partid. O viziune din care lipsesc cu desăvîrșire xenofobia și antisemitismul. De aceea, domnul Bolcaș pare mai curînd prizonierul unui scenariu. El nu se împiedică, de regulă, în problema logicului și a dovezilor. El crede, pur și simplu, în scenariul propus de șeful său. E sectantul convingerilor altuia și (ca orice soldat credincios și repede executant al ordinelor), e de neînduplecat, de neconvertit. Argumentele sale compun doar un eșafodaj baroc de analogii, de silogisme false și credințe politicie rudimentare, menite să transforme „convingerile” președintelui PRM în dogme. Din nefericire, acest personaj este o ființă incertă, de nesituat care nu are strălucirea discursului lui Vadim Tudor. Augustin Lucian Dolcaș e scos la înaintare cu ideia de a combate „negocierile politice” printr-un gen de coerență logică, dar aceasta nu reușește decît înlocuirea situațiilor reale prin ficțiune probabilistică. Mi-e de mirare cum de reușește Vadim Tudor (un om cu o bună cultură istorică și sociologică) să pună în valoare asemenea sperieturi prăfuite. Oare numai fiindcă-l slujesc cu o abnegație tîmpă?! Are nevoie histrionismul lui Vadim Tudor de o confirmare publică prin personaje de mîna a doua, de un „ecou” justificator prin prestația unor inși oarecare? Pentru că, acum, nu mai întrezăresc opțiuni și conflicte politice, nici rudimente de ideologie. E vorba de bun-gust și de o anumită stilistică de conducere a unui partid cu o audiență destul de semnificativă în rîndul electoratului (13 la sută).
Atmosfera din Parlament mi se pare, astăzi, mai neliniștitoare ca oricînd. Fostul partid de guvernămînt și-a îndreptat artileria grea către Traian Băsescu profitînd de faptul că deține președinția ambelor Camere ale Parlamentului. La fel ca PRM, și PSD a scos în față o sumă de sperietori precum Titus Corlățean și Codrin Ștefănescu – două plăci de patefon uzate intonînd în delir aceeași melodie. Două flașnete pe care nu le poți opri apelînd la bunul simț. Atît ei, cît și Lucian Bolcaș, dovedesc blocaje mentale îngrijorătoare cînd e vorba să judece cu aceeași măsură „negocierile” propriilor partide aruncînd pisica în curtea altora după ce ei înșiși au omorît-o.
Se simte amenințarea unei înăspriri periculoase a luptei politice prin intervenția, adesea grobiană, a unor indivizi resentimentari, în stare să supună adversarii politici de la guvernare unei discreditări sistematice cu o vehemență primară. La personaje precum Octav Cozmîncă, Codrin Ștefănescu, Titus Corlățean, Mircea Dan Popescu, Lucian Bolcaș, nici n-ai cum te aștepta la altceva. Avînd în vedere discordia iscată în rîndurile PSD și ale PRM, poate că nu-i va fi extrem de greu lui Traian Băsescu să capaciteze clasa politică în domeniul foarte delicat al restaurării morale a țării, dincolo de redresarea economică. Poate va reuși să aducă acea consiliere națională legată de interesul național, conciliere înțeleasă doar ca o bună conviețuire a divergențelor, nicidecum ca o suspendare a discernămîntului moral. Fostul partid de guvernămînt, precum și celelalte formațiuni politice trebuie să înțeleagă că „hiba” democrației constă în faptul că nu toți și în același timp pot fi la putere. Esența ei este tocmai schimbarea pe care trebuie s-o accepți cu noblețe, fără să umbli cu dedesubturi și „șopîrle” denigratoare. Duelul politic se duce cu spada ascuțită a ideilor, cu cavalerism, nu cu bîta și parul mitocănesc al oierilor mioritici și nici cu poltronia mahalalelor țigănești.!” Aici nu-i tîrguială? Și încă cu cine! Cu

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!