O fetiță bolnavă de SIDA este acceptată de comunitate
• în condițiile în care aproape peste tot în județ și în țară copiii seropozitivi sînt marginalizați de colegi, părinți și profesori, la Dofteana, o fetiță bolnavă de SIDA este tratată nornal • ca să se bucure de fiecare clipă pe care o trăiesc alături de fetița lovită de boala fără leac, colegii și profesorii i-au organizat ieri o petrecere surpriză • pentru Ancuța Belchim, fetița ale cărie zile sînt numărate, dragostea arătată de colegi și profesori este un leac care ține loc de multe medicamente • „numai cei care nu știu ce înseamnă să fii bolnav de SIDA sînt în stare să-i alunge din școală pe copiii seropozitivi”, spune Ancuța
Sală de clasă ornată ca pentru o petrecere, muzică de discotecă, flori, cadouri, tort, sucuri, prăjituri, elevi îmbrăcați frumos și o adolescentă care radia de fericire, printre cei 24 de colegi de clasă. Așa arăta ieri, la prînz, una dintre clasele Școlii cu clasele I – VIII „Scarlat Longhin” din Dofteana. Motivul era cît se poate de simplu: elevii clasei a VII-a A de la școala din Dofteana aniversau ziua de naștere a unei colege de clasă. Pînă aici, nimic deosebit pentru o școală de la țară, în care copiii se cunosc foarte bine între ei și petrec împreună cele mai frumoase momente din viață. Ceea ce ne-a determinat să luăm parte la acest eveniment deosebit ține de situația specială a personajului principal, Ancuța Belchim. Puștoaica, sărbătorită de colegi la aniversarea a 14 ani, este infectată cu virusul HIV, însă în ciuda acestui lucru ea este tratată de colegii de clasă și din școală, de profesori și părinți ca orice alt adolescent, fără a fi în nici un fel marginalizată sau arătată cu degetul. „Am aflat că Ancuța este seropozitivă în urmă cu mai mulți ani, cînd ea era în clasa a treia. A fost un șoc pentru mine cînd am aflat că fetița cu cei mai frumoși ochi albaștri din lume este lovită de cea mai cruntă boală. Știu că în ziua în care mama ei mi-a spus că nu știe cît mai are de trăit Ancuța aveam ședință cu părinții la clasă. Nici nu mai știu ce le-am spus la acea ședință, atît eram de șocată de ce aflasem”, își amintește Genovica Mazilu, fosta învățătoare a Ancuței Belchim.
Pentru că într-o comunitate mică, așa cum este localitatea Dofteana, secretele nu au viață lungă, învățătoarea a decis să le spună elevilor și părinților care este boala de care suferă Ancuța. „Înainte de a le spune că Ancuța suferă de SIDA, m-am interesat la toți medicii de la Onești și Bacău care sînt riscurile și consecințele acestei boli. După ce am avut toate datele de care aveam nevoie le-am explicat părinților și colegilor de clasă ai Ancuței problema fetiței”, continuă învățătoarea Mazilu.
Faptul că au aflat cu lux de amănunte împrejurările în care există riscul infectării cu virusul HIV, care sînt riscurile la care se expun cei care intră în contact cu persoanele depistate seropozitiv și ce chinuri îndură bolnavii de SIDA i-a determinat pe colegii de clasă ai Ancuței să reacționeze cum rareori se întîmplă în astfel de cazuri: să o accepte așa cum e și o ajute pe fetița lovită de boala fără leac. „Le-am explicat copiilor că, în cazul Ancuței, din cauza bolii de care suferă, ziua pe care o petrec în compania ei poate fi și ultima. Copiii au înțeles acest lucru și o tratează așa cum este normal, nu cu milă, ci cu prietenie”, spune învățătoarea Mazilu.
Dovada cea mai evidentă că, în comunitatea pe care o frecventează zilnic, Ancuța este privită ca oricare alt copil o reprezintă petrecerea surpriză organizată ieri. Colegii de clasă și profesorii fetiței din clasa a șaptea au pus bani mînă de la mînă și i-au cumpărat cadouri cu ocazia împlinirii a 14 ani. Băieții din clasă i-au cumpărat flori, fetele au făcut prăjituri, iar fosta învățătoare și actualul diriginte de la clasă, Vasile Negoiță, i-au cumpărat un pandativ cu inițiala prenumelui. Pe masa în care avea loc petrecerea era un tort imens, din ciocolată, așa cum îi place Ancuței. „Este cea mai fericită zi din viața mea, ne-a spus, cu ochii aproape în lacrimi, Ancuța. Îmi dau încă o dată seama că doamna învățătoare, profesorii și colegii mei mă iubesc foarte mult. Colegii de clasă nu m-au arătat niciodată cu degetul pentru că sînt bolnavă de SIDA, așa cum am văzut la televizor că se întîmplă în alte părți. Cred că numai cei care nu știu ce înseamnă să fii bolnav de SIDA sînt în stare să-i alunge din școală pe copiii seropozitivi”, spune Ancuța Belchim.
Din boxele casetofonului răzbate din nou muzica, iar băieții sar imediat să o invite la dans pe sărbătorită. Toți o felicită încă o dată pe Ancuța, strîngînd-o în brațe si sărutînd-o. „Am înțeles de la doamna învățătoare că pentru Ancuța fiecare zi poate fi și ultima. Dar noi nu o tratăm cu milă, ci cu prietenie, pentru că de asta cred că are cel mai mult nevoie. Eu știu că este bolnavă de SIDA, dar este, în continuare, cea mai bună prietenă a mea. Ne vizităm, ea vine la mine, eu merg la ea și totul decurge normal. Numai cei care nu știu cum se ia SIDA se feresc de ea”, spune și Teodora Albu, cea mai bună prietenă a Ancuței.
Ochii de un albastru infinit, pătrunzători, ne urmăresc fiecare mișcare. Bucuria de a împărtăși împlinirea a încă un an de viață cu oameni care o acceptă cu tot cu boală este evidentă. Dragostea arătată de colegi și profesori suplimentează în fiecare zi doza de medicamente care o țin în viață. Pentru că, mai mult ca oricine, Ancuța este conștientă că fiecare zi este un dar de la Dumnezeu. Și are bucuria de a trăi aceste zile alături de persoane care o iubesc așa cum e. Ceea ce nu e deloc puțin. (Costinela BREAHNĂ)
Lasă un răspuns