Mondo cane

Porția de asfalt

Agitație mare, într-una din diminețile de început ale acestei săptămîni, în spațiul de incintă al blocului situat la nr. 12 de pe strada Petru Rareș din municipiul Bacău. O mașină a Serviciului de Ecarisaj al Primăriei, însoțită de un supraveghetor și de doi hingheri cu lațurile desfășurate în poziție de luptă tocmai s-a angajat într-o bătălie inegală și nedreaptă cu maidanezii locului. Schelălăituri, strigăte, tropăituri și înjurături acoperă locul conflictului. Victimele patrupede umplu, rapid, cușca din plasă metalică, cu ochii ieșiți din orbite și gîtlejurile sugrumate de strînsoarea nemiloasă a sîrmelor. Zi plină pentru vînătorii urbani cu apucături de sălbateci. Vîltoarea și zgomotele altercațiilor îi scot din case pe locatari, mai toți persoane vîrstnice și cu dragoste pentru bietele animale vînate atît de nemilos. Incep apostrofările și rugămințile, amenințările și invocarea sentimentelor caritabile. Oamenii vor să-și protejeze și recupereze patrupedele năpăstuite, dar slujitorii Primăriei se țin tari pe poziții; dacă ar ceda și-ar pierde ciubucurile și nici misiunea nu și-ar mai îndeplini-o, doar au și ei „norme de plan”. Locatarii blochează mașina-capcană, cearta se asprește, apar și îmbrîncelile, cîinii urlă și latră cerîndu-și libertatea pierdută. Spectacol ca la circ și încă ceva pe deasupra. Se constată că echipa de comando a Ecarisajului nu are nici solicitarea, nici aprobarea Asociației de Proprietari pentru respectiva operațiune. Spiritele se încing și mai tare. Nici o parte nu cedează. Mașina cu dobitoace are, din nou, o tentativă de retragere strategică din cîmpul de operațiuni, dar este blocată și de această dată, deși hingherii susțin că sînt „acoperiți” în misiune de solicitările altor locatari din zonă, care acuză pericolul de a fi atacați și mușcați de maidanezi, cît și hărmălaia pe care aceștia o fac mai ales la ore tîrzii din noapte. Pînă la urmă, mai de silă, mai de milă, războinicii-hingheri se înduplecă să elibereze una dintre victime pe care, după ce o pescuiesc dintre celelalte animale înnebunite, o apucă de ceafă și o trîntesc cu putere de asfalt. Biata făptură icnește și rămîne inertă. Mașina demarează și se face nevăzută. Două mîini grijulii de femeie culeg maidanezul și-l duc în casă pentru resuscitare. La ora cînd persoana caritabilă se hotărăște să sune la redacție pentru a ne relata întîmplarea – cu durere și revoltă nestăpînite în glas, protejatul său patruped dă semne de revenire printre cei vii.
Doamna Steliana Cojocaru își stăpînește cu mare greutate indignarea și ne roagă – ca pe niște ziariști „în care are o mare încredere”, să aducem cît mai rapid cu putință, la cunoștința primarului, grozăvenia de neimaginat a celor petrecute. Este de acord că orașul trebuie curățat de toți acei cîini vagabonzi, care pot fi, uneori, periculoși pentru copii, bătrîni și bolnavi, dar asta să se facă prin metode civilizate, cît și prin selecția lor, fiindcă unii se dovedesc, totuși, de un real folos: „…ne mai apără de hoți, de pungași și bătăuși, de boschetari”. Și se mai întreabă: n-am auzit ca în orașul nostru să existe o asociație chinologică, iar dacă totuși ființează, ce face ea pentru cîinii comunitari? Primăria, domnul primar Romeo Stavarache ar trebui să știe ce se întîmplă, cum se comportă salariații din sectorul respectiv. Eu cred că are datoria să se implice mai mult, să fie un edil al tuturor băcăuanilor, sever și necruțător cu acei slujbași care fac exces de zel chinuind făpturi nevinovate. Poate ne dă un răspuns prin același mijloc – Ziarul de Bacău. Despre ce se face și cum se face pentru acești cîini vagabonzi. âl așteptăm. (Mihai BUZNEA)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!