Iacobov își achită consumația

Nicoleta BICHESCU

Pe unde a trecut, a lăsat urme adînci. La FPP II Moldova, a avalizat zeci de bilete la ordin și a angajat instituția al cărei președinte era într-un vîrtej financiar. Pentru semnătura pe care a dat-o, un gir acordat unor oameni de afaceri apropiați, cărora le-a garantat împrumuturi, au plătit milioanele de acționari de la FPP II Moldova, transformat ulterior în SIF Moldova. Instituția a pierdut procese și a fost bună de plata a peste opt milioane de dolari, bani care ar fi putut să reprezinte dividendele plătite celor care au ales să devină acționari la SIF. Puterea PDSR care i-a permis lui Corneliu Iacobov, căci despre el este vorba, să facă astfel de inginerii, s-a schimbat și toată lumea s-a așteptat ca fostul președinte al FPP să dea socoteală. N-a fost să fie!

Și, pentru că tot a scăpat fără emoții, lăsînd milioane de oameni să acopere gaura de la SIF, Iacobov și-a scos banii din buzunar și a început să facă achiziții. A cumpărat aproape toată stațiunea Slănic Moldova, rafinăriile din Dărmănești și Onești, hoteluri și spații comerciale. Iacobov a înțeles rapid că cea mai sigură cale de a prospera este să învîrtești banii cum știi mai bine, să îi duci unde îți este mai comod, să faci datorii la stat, apoi să le pasezi la bugetul public, să le plătească ei, fraierii, care merg la serviciu cu autobuzul și strîng ban lîngă ban să-și achite întreținerea. Iar colegii de PSD, partid la care a cotizat și el cu vîrf și îndesat, l-au asigurat că metoda este imbatabilă.

Un lucru pare să nu fi luat în seamă Corneliu Iacobov: că ulciorul nu merge la nesfîrșit la apă, că vine și ziua cînd el cade și se crapă sau chiar se sparge. Prea sigur de succesul pe care i l-a asigurat, de-a lungul anilor, metoda de a lua de la stat și a băga în buzunarul propriu, Iacobov a rafinat procedeul. Atît de mult, încît Rafinăria Dărmănești a ajuns în faliment, în timp ce, la Rafo Onești, s-au adunat datorii către bugetul de stat ce au depășit 8.000 de miliarde de lei. Asta, sub ochii și cu acordul fățiș al colegilor de partid, care au acceptat explicații cu diferențele dintre prețul prea mare al țițeiului și prețul social de la pompă. După ce Iacobov a vîndut rafinăria, noua administrație a Rafo se laudă că plătește lună de lună datoriile la stat. Acum nu mai sînt nici diferențe dintre prețul de producție și cel de vînzare, nici barilul de țiței nu mai e ce-a fost odată!

Iacobov a fost sigur că ne va păcăli și de data asta. Și puțin a lipsit ca gaura lăsată de el în urmă să fie din nou trecută în buzunarul nostru, și așa subțire, de mojici care nu avem nici elicopter, nici vilă la Monte Carlo. Se pare, însă, că ulciorul s-a cam spart. Cel puțin teoretic, nu noi vom fi și de data asta cei care vom achita „factura Iacobov”, ci chiar o parte dintre cei care au făcut consumația. Aseară, pe o parte dintre bunurile fostului patron al rafinăriei, dar și ale prietenilor lui în ale ingineriilor financiare, a fost instituit sechestru. Procurorii par să fi aflat și ei despre afacerile dubioase semnalate ani în șir de presă. Nici nu mai contează ce vor găsi polițiștii sau procurorii, nici nu mai contează cîți bani se vor recupera, nici nu mai contează ce decizie vor lua ei. Important este că metoda nu mai ține. Ne-a ajutat Dumnezeu să trăim ziua în care nu mai plătim noi matrapazlîcurile altora!u noi vom fi și de data asta cei care vom achita „factura Ia

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!