Carom și Rafo, devalizate sub ochii procurorilor

Rafo și Carom Onești continuă să fie scena unor jocuri financiare dubioase, chiar și după arestarea lui Corneliu Iacobov și a actualului proprietar, Marian Iancu. Afacerile, a căror principală țintă pare să fie devalizarea Carom și Rafo, au loc chiar pe sub ochii procurorilor, care au instituit supraveghere financiară la rafinăria din Onești. Un mecanism extrem de bine pus la punct și aparent legal permite ca scurgerile de resurse să continue, în favoarea unui off-shore, Faber Invest & Trade, al cărei administrator, Toader Găureanu, se află și el în arestul poliției. Din jocul în trei Faber – Carom – Rafo – Faber, pus minuțios la cale, există un singur cîștigător: Faber Invest, în spatele căruia se pare că se ascund aceleași interese ale grupului care a pus Rafo pe chituci. Rafo e folosit doar pentru a mai îngroșa nota de plată către bugetul de stat, iar Carom este folosit pentru închiderea unui circuit ce se dorește perfect.
De cîteva luni, rafinăria din Onești funcționează atipic: nu își mai aduce singură țiței și nici nu mai vinde direct pe piață produsele rezultate din procesări. Paul Ivașcu, directorul general al Rafo, ne-a explicat că Faber Invest&Trade este furnizortul de țiței al rafinăriei și că aceeași firmă desface și benzina și motorina rezultate în urma procesărilor. De-a dreptul ienxplicabil economic este însă modul în care circulă, cel puțin în hîrtii, țițeiul, odată ajuns la Onești. Materia primă este preluată de Carom, care încheie contracte de procesare cu Rafo. O parte din produse rămîn în rafinărie și, după ce sînt complet prelucrate, pleacă spre Faber Invest, sub formă de benzină și motorină. Alte produse rezultate la prelucrare se duc spre Carom. „Am ales această variantă pentru că și Carom are nevoie de o parte din produse. S-a lucrat și în mod direct, între Rafo și Faber, dar am ales această variantă, pentru că la Carom era nevoie de anumite componente”, încearcă o explicație directorul financiar la Rafo, Virginia Velican.

Ce ascunde circuitul

Să recapitulăm: Faber Invest, un off-shore cu acționari necunoscuți, aduce țiței, îl dă la Carom – și nu la Rafo, cum ar fi fost logic – care îl prelucrează de fapt la Rafo, în baza unui contract de procesare. Benzina și motorina ajung de la Rafo la Faber, care le vinde, în marea majoritate, la export. Pînă acum aproximativ doi ani, rafinăria oneșteană a fost cea care și-a adus singură materia primă și tot Rafo s-a ocupat de desfacerea produselor. Urmările financiare ale acestui lanț par să fie una dintre mizele mecanismului. Carom Onești devine datoare la Faber, pentru țiței. Dar și la Rafo, unde trebuie să achite factura pentru procesare. Rafo este dator la Carom, pentru componentele pe care le primește, dar ar avea de încasat de la Faber contravaloarea benzinelor și motorinelor. Pentru oricine, poate părea complicat. Nu și pentru cei care se ocupă de Rafo și Carom și care au găsit soluția salvatoare: compensările. Rafo preia creanța pe care Carom o avea de achitat la Faber pentru țiței și o compensează cu suma pe care ar avea să o achite la Carom, în contul componenților. în acest moment, Rafo încheie socotelile și cu Faber, de la care nu mai are de încasat, pentru că a stins datoria dintre Carom și Faber.
Din întreg circuitul, avantajat iese Faber Invest, care își recuperează cu siguranță contravaloarea benzinei și motorinei. „într-un astfel de circuit, cine ia banii este cel cîștigat”, ne-a declarat un oficial din Ministerul Finanțelor. Faber Invest se comportă, practic, ca o rafinărie, aduce țiței și vinde benzină, numai că folosește pentru asta instalațiile lui Rafo. Aici ar putea să fie o altă miză a mecanismului: accizele. Potrivit legislației, accizele pentru benzine și motorine trebuie achitate de rafinărie. Pentru o singură tonă de benzină fără plumb, Rafo trebuie să scoată din buzunar 404 euro, iar la Rafo se prelucrează zilnic, în medie, 7.000 de tone de produse. „Este evident că un astfel de lanț duce și la creșterea cheltuielilor de producție, pentru că sigur Carom pune un adaos și trebuie să achite procesarea, către Rafo”, comentează același oficial de la finanțe.

De ce a fost nevoie de Carom

Tandemul Faber Invest – Rafo putea funcționa după o schemă mult mai simplă: țiței – prelucrare la Rafo – benzină și motorină vîndută. S-a preferat, însă, introducerea în sistem unui al treilea jucător: Carom. Una dintre explicații ar putea fi aceea că, în lipsa acestei verigi, lanțul nu mai era funcțional și legătura Rafo – Faber era simplă. Procurorii, dar și judecătorul sindic numit la rafinărie, după intrearea acesteia în procedura de reorganizare judiciară, trebuie să monitorizeze toate plățile care se fac din rafinărie. Orice leu plătit sau încasat de la Faber ar fi trebuit contabilizat și de magistrați. Compensările, prin intermediul Carom, par să fie soluția la îndemînă, pentru ca plățile să scape de sub controlul strict. Mecanismul este posibil și pentru că, în acest moment, Rafo și Carom au același acționar majoritar, firma Balkan Petroleum, care aparține lui Marian Iancu. Surse din apropierea rafinăriei, neconfirmate, însă, susțin că Marian Iancu s-ar afla și în spatele Faber Invest, ceea ce ar explica interesul pentru ca banii să ajungă aici, și nu la Rafo sau Carom. Cu atît mai mult cu cît situația celor două firme este în acest moment incertă, planul de reorganizare de la Rafo a fost atacat, iar pentru Carom s-a cerut reorganizarea judiciară.

Compensări record

Compensările Rafo-Carom au avut amploare considerabilă, în ultimele două luni, ceea ce poate duce cu gîndul că se încearcă decapitalizarea celor două, în favoarea Faber Invest. De la începutul anului și pînă acum, între Rafo și Carom au fost compensate peste 3.000 de miliarde de lei. Anul trecut, cînd conturile nu erau supravegheate de procurori, Rafo și Carom abia dacă au compensat cîteva zeci de miliarde de lei. Toate tranzacțiile s-au derulat prin SC Casa SA Bacău, unde acționar majoritar este SIF Moldova, instituție financiară care, întîmplător sau nu, a fost condusă de Corneliu Iacobov. Casa a primit anul trecut în iunie, de la Institutul de Management și Informatică (IMI), acreditare pentru a opera pe piață. La acest moment, compensările Rafo – Carom reprezintă 75% din sumele care au fost compensate de Casa SA.
Cea mai mare tranzacție a avut loc în data de 14 martie, cînd compensarea între Rafo și Carom a fost de 1.700 de miliarde de lei. Curioasă este graba cu care s-a făcut compensarea, în condițiile în care creanța lui Carom către Faber a fost preluată de Rafo cu mai puțin de o săptămînă înainte de data tranzacției, iar legislația spune că firmele trebuie să declare sumele restante mai vechi de 30 de zile. „Legea obligă societățile să declare creanțele mai vechi de 30 de zile și mai mari de 100 de milioane de lei. Nu spune, însă, că nu s-ar putea face compensări și mai devreme de acest termen. Oricum, noi nu avem obligația de a verifica legalitatea facturilor intrate în compensare”, ne-a declarat Cosmin Buznea, administrator la SC Casa.
Cît privește compensările Rafo Carom, Paul Ivașcu spune că sînt chestiuni corecte între societățile comerciale. „Eu aveam să dau la Carom, pentru cantitățile de produse din procesări, Carom avea să dea la Faber, Faber trebuia să îmi dea mie. Am încheiat contractul de cesiune, cu o săptămînă înainte de compensare. Totul este absolut legal”, susține Ivașcu. El admite, însă, că aceste tranzacții pot naște suspiciuni, dar susține că „nu este nimic adevărat, totul este legal”. Cît privește alegerea de a compensa prin SC Casa, Paul Ivașcu ne-a declarat că aceasta este mai aproape și că Rafo merge să compenseze la București, doar în cazul în care pe circuit sînt trei sau patru firme.
Nimeni nu ne-a putut, însă, lămuri de ce compensările Rafo-Carom au luat așa o amploare în ultimele luni. Poate organele fiscale să descopere mai multe. (Nicoleta BICHESCU)

raster

Compensările s-au făcut fără acordul judecătorului sindic

Compensările între Rafo și Carom nu au avut avizul judecătorului sindic, deși societatea se află în faza de reorganizare judiciară, prevăzută de Legea falimentului. Administratorul judiciar al Rafo, Florin Dragomir, susține că nu ar fi fost necesar acordul judecătorului. „Societatea, odată intrată în reorganizare, poate face activitățile obișnuite, fără să ceară acordul judecătorului. Compensarea este o activitate obișnuită, foarte utilizată, iar Rafo apelează la această variantă în relația cu importatorul de țiței și exportatorul de benzină și motorină”, susține Florin Dragomir.
El spune că, oricum, compensările au intrat în atenția judecătorului sindic, după ce el a depus raportul trimestrial privind Rafo și că activitatea de compensare i-a sărit și lui în ochi. „Am cerut precizări și m-am lămurit că totul este legal”, spune Dragomir. Daniela Ștefănescu, desemnat judecător sindic în dosarul Rafo, a preferat să nu precizeze dacă era sau nu nevoie de acordul său, pentru a se face compensări. „Am primit documentele de la administratorul judiciar și urmează să mă pronunț în ședință. Să spun dacă era sau nu nevoie de acordul judecătorului sindic pentru compensări ar însemna să mă antepronunț”, ne-a declarat judecătorul Ștefănescu.
Un avocat băcăuan specializat în dosare de lichidare spune, însă, că, după modificarea Legii 64, compensările trebuie aprobate de judecătorul sindic. „în instanțele băcăuane a existat o practică greșită, chiar și după schimbarea legii, în care s-a considerat că, la o societate unde a început procedura de reorganizare sau de lichidare, se pot face compensări fără aprobarea judecătorului. La o analiză mai atentă a legii, s-a ajuns la concluzia că judecătorii trebuie să aprobe compensările”, ne-a declarat avocatul. (Nicoleta BICHESCU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!