Sinaxar romano-catolic: Pomenirea Sfîntului Hugo, episcop de Grenoble, și Sfîntul Hugo, abate de Cluny
În cetatea Beirut trăia un creștin, într-o casă aproape de școala evreilor, care avea o icoană pe care era zugrăvit chipul Domnului nostru Iisus Hristos. După o vreme, creștinul și-a cumpărat o altă casă și s-a mutat, luîndu-și toate lucrurile și lăsînd acolo numai icoana Domnului. În respectiva locuință, unde era icoana Domnului, s-a așezat un necredincios care a început să trăiască fără să bage de seamă că icoana stă acolo. Într-o zi, a chemat la ospăț pe un alt necredincios, prieten al său, și, stînd la masă, prietenul cel chemat și-a îndreptat privirea spre peretele casei și a văzut icoana Domnului. Atunci a zis celui ce îl chemase pe el: „Cum tu, păgîn fiind, ții în casa ta această icoană?” Iar cel ce viețuia acolo a început a se jura și a se blestema, zicînd că, pînă acum, nici n-a văzut-o. Plecînd supărat de la gazdă, respectivul a început a-l vorbi de rău pe prietenul său la mai marii orașului, zicînd: „Cutare are icoana lui Iisus Nazarineanul în casa sa.” Și se umplură toți de mînie, dar fiind seară n-au făcut prea multă vîlvă. A doua zi s-a adunat mult popor, dascăli și bătrîni și au mers la casa unde era icoana Domnului și sărind în casă, au găsit icoana Domnului, pe care au scos-o afară și au pus-o în mijlocul adunării lor, zicînd: „Precum părinții noștri, l-au batjocorit pe El, așa și noi să facem icoanei acesteia.” Și au început a scuipa pe icoană și a bate chipul feții lui Iisus Hristos pe o parte și pe alta. După aceasta au zis: „Am auzit că părinții noștri L-au răstignit de lemn, deci, să facem și noi tot așa icoanei Lui”. Luaîd piroane, le-au bătut în chipul mîinilor și picioarelor Lui, apoi punînd într-o trestie un burete cu oțet, l-au lipit de chipul gurii Domnului. După aceasta, aduseră o suliță și au poruncit unuia să lovească în coasta chipului Domnului. Cum a lovit acela în icoană cu sulița, îndată a curs sînge și apă, și i-a cuprins pe toți frica văzînd minunea. Apoi au umplut un vas cu sîngele și apa ce a curs. Au făcut sfat, zicînd așa: „Să aducem niște orbi și șchiopi și îndrăciți și să-i ungem pe ei cu sîngele acesta și de se vor vindeca, toți vom crede în Cel răstignit, că frica ne-a cuprins pe noi de minunea aceasta.” Au adus un olog din naștere și cum l-au uns pe el cu sîngele cel curs din icoana lui Hristos. Îndată a sărit ologul și s-a făcut sănatos. După aceasta, au adus niște orbi care, ungîndu-se, au văzut. Atunci tot poporul care trăia acolo a crezut în Domnul nostru Iisus Hristos și, căzînd înaintea chipului icoanei Domnului, toți au strigat, zicînd cu lacrimi: „Slavă Ție Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, că faci niște minuni ca acestea. Slavă Ție, pe Care părinții noștri Te-au răstignit, că noi credem în Tine, primește-ne pe noi cei ce cădem acum la Tine, Stăpîne.”Tot poporul care trăia acolo a crezut în Domnul nostru Iisus Hristos și cu toții, bărbații, femei și copiii, au mers la episcop și l-au rugat pe el ca să-i boteze, arătîndu-i icoana Domnului și sîngele și apa care au curs dintr-însa. Episcopul vazîndu-i că s-au pocăit i-a primit cu bucurie, învățîndu-i tainele dreptei credințe și botezîndu-i în numele Sfintei Treimi. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns