Bîlciul de Sfinții Petru și Pavel, o tradiție care se pierde

Tradiționalul bîlci de Sfîntul Petru și-a deschis porțile timid anul acesta. Doar cîteva mașinuțe care se bușesc și un iuj mai bătrîn decît părinții copiilor care se dădeau în el au încercat amintească ideea de bîlci. Ieri, mașinăriile de distracție mai mult „șomau” decît mergeau. Probabil arătau prea jalnic pentru ca cineva să aibă încredere în ele. Doar cîția copii din zonă au încercat, pentru doar o tură, un iuj la care rugina era accesoriu obligatoriu. Nici măcar micii, berea și vata de zahăr nu se găseau printre carusele, doar un conațional de etnie incertă mînca semințe în spatele unei măsuțe înclinate pe care puteai găsi o grămadă de jucării de cel mai prost gust.
Liniștea din bîlciul cu distracții nu s-a transmis și alături, într-un alt bîlci mult mai populat și cu mult mai gălagios. Tîrgul de mașini a fost mai plin ca niciodată, așa, ca în zi de sărbătoare. Mașinile europene, cu număr provizoriu de Germania, au invadat tîrgul. Erau atît de multe, încît, pentru o secundă, ai fi spus că esti într-un tîrg de mașini secon-hand nemțesc. Și, totuși, imaginea era spulberată la auzul celor mai pure înjurături româneși și la sunetul scos de semințele sparte între dinți. Ici-colo, cîte o Dacie încerca fără prea multe șanse să se facă remarcată.
Cel mai bine, spun vînzătorii de mașini, merg Fordurile Mondeo sau Focus, care atrag privirile, dar mai ales banii vizitatorilor cu buzunarele pline. Un Ford focus full-option se vindea ieri cu prețuri între 7.000 și 9.000 de euro, în funcție de anul de fabricație. Dar nici celelate mașini nu se lăsau mai prejos, nici ca prețuri, nici ca reprezentare. Un WV Pasat din 2000, full-options, se ridica la prețul de zece mii de euro. Un Opel Vectra din din 2001, cu un consum de cinci litri la suta de kilometri, costa aproape 9.500 de euro, iar un Astra tot din 2001, opt mii de euro. Un van Peugeot din 1999, în perfectă stare de funcționare, costă fix opt mii de euro.
Două bîlciuri într-un singur loc. Unul mai gălăgios decît altul, dar ambele avînd un numitor comun: rugina. (Alexandru COVACI)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!