Eroi au fost

„Un soare care revarsă raze de mîngîiere…”

O stradă și un monument din Tg.Ocna amintesc de eroul „Războiului de Independență”, căpitanul Dimitrie Bușilă.
Se născuse la 15 februarie 1836 în comuna Poienești, județul Vaslui, într-o familie de răzeși. La doar 22 de ani se înrolează voluntar în Regimentul 1 de linie, cu gradul de soldat. Trece, datorită calităților sale, repede prin gradele de sergent, sergent-major, sergent adjutant. La 24 iunie 1864 devine sublocotenent. Doi ani mai tîrziu se afla pe meleagurile băcăuane, activînd în Compania de grăniceri de la Oituz. Este înaintat locotenent și mutat la Compania de pompieri din Iași. în prima zi a anului 1874 își pune tresele de căpitan și este numit comandant la Regimentul 5 dorobanți. E solicitat apoi la comanda Regimentului 8 dorobanți și la Compania 6 Tg.Ocna, din cadrul Regimentului 14 dorobanți. De la început este îndrăgit de subordonați. Are 41 de ani. Anul
1877: încep luptele pentru cucerirea Independenței. La 30 aprilie ocupă, cu compania sa, poziții defensive pe malul Dunării, între Corabia și Bechet. Prin acțiunile sale, în zilele de 4, 10, 15, 20, 27 mai dovedește calitățile unui adevărat conducător, fiind decorat cu medalia „Virtutea Militară” de aur. Ziarul „Războiul” scria: „Acest om pentru care disciplina și simțul datoriei erau sfinte, iubirea de țară vibrînd adînc în inima sa, se dovedise în tot timpul campaniei de-o vrednicie ostășească exemplară”. Sorții îl aduc, în ziua de 31 august, în fața sîngeroasei redute „Grivița 1”. Zori de zi. în fruntea dragilor săi soldați tîrgocneni, ridică sabia și comandă:
– înainte băieți, nu vă lăsați!
Cu inimile bătînd cu putere, înfruntînd fără frică salvele dușmanului, ostașii batalionului său stăvilesc presiunea otomană. Se bate ca un leu, cînd norocul îl părăsește. Un glonte îl lovește în frunte, doborîndu-l la pămînt pe viteazul erou.
Pentru eroismul său, care a oprit contraatacul inamic, va fi decorat post-mortem cu înalte ordine: „Trecerea Dunării”, „Apărătorilor Independenței”, „Medalia comemorativă de campanie” rusă. Evocîndu-l, ziarul „Războiul” arăta că „memoria căpitanului român, mort pe cîmpul de vitejie pentru îndeplinirea datoriei către țară, este un soare care revarsă raze de mîngîiere și încălzește inimile”.
La Tg.Ocna, lîngă monumentul său florile nu se ofilesc niciodată! (Eugen ȘENDREA)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!