Maxime și cugetări

România – între delir și mediocritate

Vasile PRUTEANU

Ticăloasele mediocrități însărcinate astăzi să aleagă elitele din toate straturile sociale se aleg, firește, pe ele însele în diverse funcții sociale de vîrf și duc un război înverșunat împotriva adevăratelor talente, oriunde s-ar ivi acestea. Circulă printre noi un anumit virus neurotrop producător de manifestări delirante și un abuz covîrșitor de vorbărie mitomană, un vîrtej maniacal nestăpînit, „ca în cazul ticălosului pamflet împotriva Monicăi Macovei, al declarațiilor vomitive ale prințului Paul Lambrino date în Israel” (C. Bălăceanu-Stolnici) și al legilor proprietăților și justiției asumate de Guvern. Cînd unii politicieni încep să vorbească, nu-i mai poate opri decît sfîrșitul lumii. Simptome de delir politic regăsim permanent în perorațiile fantasmagorice ale lui Adrian Năstase sau Valeriu Stoica, în intervențiile neurastenice ale lui Ion Cristoiu, C.T. Popescu și ale altor tenori răgușiți ai presei de scandal. Ciudat că toți aceștia nu urmăresc altceva decît onoruri, funcții și avantaje, dovedindu-și, astfel, mediocritatea. „Inducerea în eroare este mijlocul sufletelor meschine de a se impune” (Voltaire) în fața unei lumi puțin cunoscătoare a adevăratelor realități și a intereselor care-i mînă în luptă pe asemenea mito-maniaci. Asta dovedește că încă mai trăiesc printre noi troglodiți care ne fac neamul de rușine. De altfel, „un autor clasic, numit Victor Hugo, i-a descris pe oameni așa cum sînt într-o carte numită MIZERABILII” (M. Pauliuc). „Sîcîielile, pretențiile nesăbuite, bănuielile, clevetirile ce ne fac viața atît de grea sînt opera sufletelor meschine, lipsite de orice noblețe, de generozitate și lăcomie după o putere care să le înlocuiască sensibilitatea, pe care n-o mai au pentru că și-au înăbușit-o”, scria Balzac, cu multă amărăciune.
Cînd ceva începe să meargă bine în țara asta amărîtă se găsesc numeroși „toboșari ai timpurilor noi” hotărîți să demonizeze și să distrugă orice mugure de progres ivit în conducerea și mersul societății, de parcă n-ar exista pe lume și lucruri ce nu trebuie stricate. „Corupția este arma mediocrității, care este mult mai numeroasă”, nota G.B. Shaw într-un eseu atît de adecvat societății românești de azi. Și nu mă refer aici la corupția economică, ci la cea mediatică, la încercările de corupere a gîndirii și de obnubilare a înțelesurilor exacte ale mersului spre Europa al României semibizantine. Se simte „o furie a dezvăluirilor senzaționale, a indiscreției dezmățate, de natură să transforme exercitarea puterii într-o stranie variantă de exhibiționism și pe omul politic într-un neobosit histrion” (A. Pleșu).
Trăim într-o inflație nevrotică a comentariului aberant. Obsesia de a povesti „ce credem”, de a interpreta „ce facem” după păreri proprii ia, pe nesimțite, locul datoriei de „a face ceva”. Imediat cum apare un demers spre bine, o hotărîre menită să pună capăt unor stări maladive de stagnare și ancorare în nostalgiile trecutului, sar ca din pămînt zeci de „Gică-contra”, ca să demonstreze că nimic nu-i bine făcut. Nu-i de mirare, așadar, că un vicepreședinte al PNL (Valeriu Stoica) prevede distrucția Alianței D.A. exact în momentul cînd aceasta merge mai bine, dar este, totodată, supusă tensiunilor de orgoliu nestăpînit al unor mediocrități de duzină din ambele partide aliate – PD și PNL. Fenomen ce contrazice afirmațiile președintelui și primului-ministru. Ei, dimpotrivă, confirmă siliditatea acestei alianțe. Desigur, în interiorul ei se găsesc destui orgolioși cu dorința de a domina, tocmai pentru că sînt inferiori sufletește pretențiilor pe care le au. A tensiona relațiile dintre PNL și PD nu ar avea alt rezultat decît pățania „Convenției Democratice” și a PNȚCD. Dacă unii lideri ai PSD (precum Adrian Năstase) urmăresc o asemenea lovitură, de neînțeles rămîne atitudinea lui Radu Berceanu și Valeriu Stoica, disponibilitățile lor de limitare a actului politic la o harță fără conținut. Certurile arborescente de idei și cu incriminări agresive sînt, în alte țări, evenimente excepționale. La noi e un spectacol cotidian. Toți deliranții exhibă la televiziuni fel de fel de elucubrații, care mai de care de prost gust. Se pare că în privința prostiei, știința terestră va bate încă multă vreme pasul pe loc. Spre deziluzia și constanta noastră nefericire.
Ce ar trebui făcut? Greu de spus! Ar trebui înlăturate mediocritățile din vîrful piramidelor de partid, stopată ascensiunea lor prin votul la întîmplare pe o listă oarecare. Pentru că „mediocritatea va fi pururea egoistă” (Oscar Wilde), va provoca dizarmonie și scandal, urmărindu-și gloria fără merite și succesul fără efort. Numai de asta nu avem noi nevoie, acum, în prag de aderare la UE.eurastenice ale lui Ion Cristoiu, C.T. Popescu și ale altor tenori răgușiți ai presei de scandal. Ciudat c

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!