Eroi au fost

Luptător în prima linie

Nu departe de centrul localității Podu Turcului se află monumentul închinat eroilor. Scăpat ca prin minune de vitregiile vremurilor, se mai află chipul turnat în bronz al lui Iustin Handoca – erou al Războiului de Independență. Iustin văzuse lumina zilei în ziua de 23 aprilie 1856, în satul Poiana, din părțile Vasluiului. Urmează cursul primar, apoi gimnaziul la Iași, și doar la 17 ani se înrolează voluntar în Regimentul 5 infanterie. Promovează foarte repede. Doar în patru ani de zile avansează de la gradul de caporal la cel de sublocotenent. Este numit comandant de pluton în Compania 7 din Regimentul 5 infanterie de linie. Nu mult după ce împlinise 22 de ani se distinge la atacul din 3 iulie 1878 asupra cetății Nicopole. Un document contemporan sublinia eroismul luptătorilor români: „Sublocotenenții Handoca Iustin și Luchian au mers de și-au așezat Compania de tiraliori pe malul Dunării sub focurile bateriilor turcești, de unde au început a trage în contra lor după ce și-au făcut adăposturile necesare”. 30 august: Iustin Handoca se află în prima linie de atac a Diviziei 4 infanterie asupra redutei „Grivița 1”; sînt încleștări pe viață și pe moarte cu inamicul. Locotenentul român e mereu în față, însuflețindu-și soldații. Norocul care-l ocrotise pînă atunci îl părăsește. Un glonte îl lovește în pîntece. Sub groaznica lovitură, Iustin îngenunchează. Cîțiva soldați sar și reușesc să-l scoată din focul luptei. Este transportat la spitalul militar din Turnu Măgurele, unde după o lungă suferință se stinge din viață cu gîndul mereu la dragii lui soldați pe care atît de mult i-a îndrăgit.
George Coșbuc va scrie: „Nici sunet de trîmbiță, nici muzică, nici comandă din gură nu s-a auzit”. (Eugen ȘENDREA)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!