Un desen căzut, o speranță spulberată

Treceam zilele trecute pe lîngă expoziția de picturi ale copiilor de la diferite grădinițe și școli generale ce se află în fața Prefecturii. Ceea ce mi-a atras atenția a fost că unele dintre ele erau căzute. Și fiecare persoană care trecea pe acolo le privea, comenta ceva referitor la ele și își vedea de drum. Nu am văzut pe nimeni care să facă un gest frumos și să se oprească pentru a le ridica. Ba, chiar am văzut pe cineva care din prea multa „bunăvoință” a mai dat unul din desene jos. Și mă întreb: unde vom ajunge dacă vom continua așa? Aud tot mai des sintagme de genul: «Voi, copiii, sunteți speranța noastră, speranța zilei de mîine!». Foarte bine, dar mă întreb voi, adulții, ce faceți pentru a ne încuraja? Pentru că mă îndoiesc sincer că a nu aprecia munca unor copii care s-au străduit să-și exprime sentimentele cum au știut mai bine, este cea mai bună cale spre un viitor mai bun. Nu acuz pe nimeni de a fi dat jos acele desene intenționat, ba mai mult vreau să cred că a fost vina vîntului, însa costa atît de mult dacă vă rupeați un minut din prețiosul dumneavoastră timp pentru a ridica acele desene căzute? (Ioana PETROVICI)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!