Unde a dispărut „Baba oarba”?

S-au maturizat ceilalți tineri precoce sau am avut eu un ritm de viață mai lent ? Acest retorism deseori bîntuie gîndurile generațiilor trecute, surprinse fiind de actuala „joacă” a copiilor. O joacă insipidă, parcă țesută cu aparențe puerile ce, de fapt, răpește farmecul simplității. De ce am menționat aparențele? Pentru că, în fond, manifestarea copiilor e o imitație a vieții adulților. Pînă și jocul „de-a mama și de-a tata” nu e decît oglindirea atitudinilor celor ce i-au crescut. Viciile părinților devin curiozitatea copiilor. De altfel, jocurile electronice, mass media, calculatorul au acaparat timpul liber al tinerilor. Facilul atrage, astfel că, citirea din scoarță în scoarță devine plictisitoare. Esența și mirificul subiectului nici nu sînt concepute, fără a fi pătrunsă cartea. Preocuparea look-ului e, de asemenea, timpurie, grijile stupide primînd în locul nonconformismului tipic vîrstei. Ce putem face în acest sens? Parcă sîntem neputincioși privind evoluția constrîngerii copilăriei urmașilor noștri. Am vrea, parcă, să le povestim de „sticluța cu otravă”, de „baba oarba”, de „de-a v-ați-ascunselea”, de „capră nouă”, de „lapte acru” și multe altele. Progresul științei a dat naștere, pentru cei care nu au contribuit la aceasta, la lipsuri sufletești, regretabile pentru că nu se mai pot recupera. Totul se plătește, nu? Deși prețul poate fi cam mare… (Ștefania MERCHEȘ)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!