Costul privatizărilor

Pentru a avea conștiințele oarecum împăcate, politicienii aflați acum în saloanele Puterii ar fi trebuit să vină în fața electoratului care și-a pus și ultimele speranțe în ei, cu sloganul: „să mai trăim rău cîțiva ani, ca să putem trăi bine mai tîrziu”. Ar fi fost cel mai cinstit lucru pentru fruntașii politicii românești actuale, mai ales că poporul român este din nou în fierbere datorită efectelor denominării, înăspririi fiscalității, eșecului majorității privatizărilor, scumpirilor nu totdeauna justificate ale prețurilor, perspectivei creșterii inflației, deficitului bugetar sub 1 la sută impus României de FMI și care nu face altceva decît să sufoce o economie aflată și așa în declin, disensiunilor sociale tot mai evidente, care provoacă amărăciune și derută la scară națională. De ani de zile asistăm, contrariați, la o instabilitate națională, la perpetuarea ei, care nu a însemnat decît crize de sistem cu repercusiuni sociale grave, cum ar fi: educația, sănătatea, mediul de afaceri, infrastructura, legislativul, fiscalitatea.
în mai toate domeniile modificările s-au succedat cu repeziciune, fără ca cineva să fie pe deplin mulțumit. Presiuni de tot felul, atît interne cît și externe, datorate dezechilibrelor macroeconomice sau incapacității autorităților de a găsi un echilibru între nevoi și resurse, au alimentat declanșarea și cronicizarea unei boli – o adevărată psihoză colectivă – manifestată printr-o grabă și îndîrjire nemaiîntîlnite cu care se proiectează modificări la nivelul legislativ, în special la nivelul legislației fiscale vizînd sistemul impozitelor și taxelor. Pofta nesăbuită de o schimbare prea rapidă, superficială, fără o analiză profundă și o informare corectă a populației asupra efectelor pe care le va genera aceasta și condusă dispersat de către actualii lideri ai puterii – fiecare de pe scaunul pe care a ajuns – doar pentru mulțumirea FMI-ului sau doar pentru o imagine cît mai credibilă în vederea aderării, provoacă întregii populații o stare de disconfort, de neîncredere și de permanentă teamă în fața unui viitor necunoscut. Anunțul posibilului salt al TVA-ului de la 19% la 22%, făcut de ministrul Finanțelor vine ca un rezultat firesc al aplicării populiste a cotei unice de impozitare de 16%, care a condus la o diminuare a încasărilor bugetare și care poate fi, însă, compensată cu această creștere a TVA.
Grav este faptul că experimentul guvernului, soldat cu acest eșec, va fi plătit de fiecare român în parte. La fel de grav este și faptul că această creștere a TVA va fi plătită inclusiv de cei care nu au beneficiat de pe urma aplicării cotei unice de impozitare. Foarte important pentru rezolvarea corectă a acestei probleme ar fi dacă respectiva cotă a TVA-ului ar fi diferențiată pe categorii de produse și servicii, cum se procedează, de exemplu, în Elveția, unde TVA-ul pe alimente este de doar 2%, iar în turism, după ce s-a constatat un oarecare regres, cota aplicată a fost de 3,5%.
Creșterea TVA va stopa ritmul procesului de dezinflație cerut de FMI, lucru ce va conta în punctajul pe care-l vom primi pentru îndeplinirea obiectivelor aderării, iar pe de altă parte, conform susținerilor specialiștilor, aprecierea leului – dublată de dezinflația încetinită – va descuraja exporturile și va susține importurile. Și dacă tot vorbim de inflație, la modul cum este calculată aceasta, modelul european nu poate ajuta cu nimic. Și aceasta pentru că, în România, spre deosebire de țările occidentale, structurile de prețuri nu sînt așezate pe fundamente economice, iar influențele exercitate asupra diverselor categorii de populație nu sînt pe cît posibil omogene. Specialiștii pun pe prim-plan cazul prețurilor la energie, care cel puțin la noi este de-a dreptul devastator. Astfel, ponderea cu care tarifele la energia electrică, termică și gaze naturale intră în „coșul” de produse și servicii principale (care este principalul etalon al costului vieții), reprezintă o medie între ceea ce înseamnă aceste prețuri pentru populația rurală (foarte puțin, deoarece nu prea consumă aceste feluri de energie) și ceea ce înseamnă respectivele prețuri pentru populația urbană (mult mai mult, în special în lunile de iarnă). Așadar, inflația resimțită de populația rurală este mai mică decît inflația oficială, în timp ce inflația resimțită de populația urbană ajunge să fie, conform estimărilor, aproape dublă față de cea oficială. Cu o reprezentare de doar cîteva procente în „coșul” pe ansamblul social, privatizările majore din România, care numai privatizări nu sînt, ci mai curînd transferuri din posesia monopolistă a statului român în posesia monopolistă a unor țări străine, ridică mari semne de întrebare atîta timp cît nici o țară europeană nu privatizează întreg sistemul strategic, nu-și privatizează către capitalul străin întregul sistem bancar sau au în intenții așa ceva, precum România. Și dacă mai adăugăm și faptul că structurile privatizate nu aveau numai datorii, ci încă și mai multe creanțe de care partenerii străini nici nu voiau să audă, a trebuit ca acestea să fie preluate de vînzător, adică de stat prin ai săi contribuabili! Și ca să fie și mai clar, conform statisticilor, pînă la mijlocul anului trecut se cheltuiseră pentru privatizari – respectiv pentru a face privatizabile societățile de stat scoase la vînzare, măcar prin ștergere de datorii – sume de trei ori mai mari decît s-au obținut din privatizări. Și toate astea în timp ce o serie de cercetări legate de 170 de cazuri arată că în primele trei luni ale acestui an în România s-au derulat tranzacții suspecte de spălare de bani ce implică peste 120 de milioane de euro. Din ce? Din evaziune fiscală, rambursări ilegale de TVA, corupție, înșelăciune, bancrută frauduloasă, trafic de persoane și stupefiante, prostituție. La ce să ne mai așteptăm? La deviații de tot felul care accentuează și mai mult starea de instabilitate care afectează întreaga societate românească. (Romulus Dan BUSNEA)lui de la 19% la 22%,

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!