Instituțiile de bază ale Uniunii Europene (III)

4. Consiliul European

Alături de „Triunghiul decizional” al U.E. – Parlament, Consiliu și Comisie – funcționează independent Consiliul European. El reprezintă cel mai înalt for al Uniunii Europene, deoarece se compune din șefii de state și de guverne ai țărilor membre și din președintele Comisiei Europene. Funcționează din 10 decembrie 1974. El nu este un organism de decizie, ci un organism politic, competent să adopte liniile directoare de acțiune pentru Uniunea Europeană pe care trebuie să le urmeze celelalte organisme ale Uniunii.
Nefiind un organism permanent, Consiliul European nu are un sediu propriu-zis. El se reunește de două ori pe an, în iunie și în decembrie, în țara care deține președenția și, în calitate de Consiliu Extraordinar, ori de cîte ori este necesar. Țara care asigură președinția prin rotație pentru șase luni, poate influența politic Consiliul de Miniștri și Comisia în luarea unor decizii mai favorabile.
Consiliul European arbitrează chestiunile litigioase majore nesoluționate de Consiliul de Miniștri, ia și impulsionează inițiative politice de anvergură și abordează diverse aspecte ale actualității internaționale. Summit-urile șefilor de state și de guverne facilitează schimburile de opinii într-un cadru oficial, iar deciziile lor nu se materializează în tratate.

Consiliul European nu trebuie confundat cu Consiliul Europei

Consiliul Europei este o organizație politică internațională care funcționează în paralel cu Uniunea Europeană. Consiliul Europei a fost creat pe 5 mai 1949, de zece țări, în scopul promovării unei mai strînse unități între membrii săi. În prezent, Consiliul Europei regrupează 45 de state și are sediul la Strasbourg. Obiectivele principale ale acestei organizații sînt promovarea democrației, a drepturilor omului și a supremației legii, precum și elaborarea în comun a unor soluții pentru problemele politice, sociale, culturale și juridice cu care se confruntă membrii săi. România este stat membru al Consiliului Europei din 7 octombrie 1993.
Menționăm că toate țările membre ale Uniunii Europene sînt și membre ale Consiliului Europei. De asemenea, sînt membri Ucraina, Rusia, Croația, Bulgaria, iar S.U.A, membru asociat.
Ca organism de lucru deliberativ al Consiliului Europei este Adunarea Parlamentară, care reunește 602 membri (301 reprezentanți și 301 supleanți) desemnați de parlamentele naționale și care se ocupă de temele importante ale momentului, inclusiv de problemele societății contemporane și de aspectele legate de politica internațională.
În decursul existenței sale, Consiliul Europei a desfășurat o activitate prodigioasă, în special pe linia adoptării unor documente deosebit de importante. Astfel, au fost adoptate peste 250 de convenții și tratate europene, printre care și Convenția Europeană asupra drepturilor omului semnată la Roma, la 4 noiembrie 1950, cu scopul de a proteja libertățile fundamentale și drepturile omului, în cazul violării acestora, cu obligația instanțelor naționale de a-i apăra.
În 1959, Consiliul Europei a creat Curtea Europeană a drepturilor omului ca organism judiciar. Din 1998, Curtea europeană se reorganizează, căpătînd noi competențe și avînd sediul la Strasbourg, iar din 1998 funcționează și un Comisar pentru drepturile omului.
Datorită existenței multor preocupări paralele, se încearcă o absorbire a prerogativelor Consiliului Europei de către Uniunea Europeană, variantă, care, pare să se contureze din ce în ce mai mult.
Actualele simboluri ale Uniunii Europene au fost preluate de la Consiliul Europei.
Astfel, începînd cu 1986, drapelul albastru cu douăsprezece stele, adoptat în 1955 de Consiliul Europei, a devenit oficial drapelul U.E. Cele douăsprezece stele aurii așezate în cerc pe fond albastru nu reprezintă numărul de state membre, ci simbolizează perfecțiunea și plenitudinea.
Imnul Uniunii Europene este „Oda Bucuriei”, din Simfonia a IX-a a lui Ludwig van Beethoven, începînd cu anul 1986. El a fost adoptat de Consiliul Europei în 1972. Fiecare țară își păstrează imnul național.
Ziua Europei este 9 mai, în amintirea declarației Ministrului Afacerilor Externe al Franței, Robert Schuman, din 9 mai 1950, considerată punctul de pornire al construcției europene de astăzi. Robert Schuman, alături de Jean Monnet, prim ministru al Franței din acea perioadă este considerat părinte fondator al Uniunii Europene. De asemenea, sigla monedei Euro este inspirată din litera grecească E (epsilon) și de prima literă a cuvîntului Europa. Cele două linii paralele din sigla EURO simbolizează stabilitatea monedei europene. (Neculai LUPU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!