Sinaxar ortodox: Sfînta Muceniță Chiriachi

Sinaxar romano-catolic: Sfîntul Benedict al XI-lea

Cînd omul reușește să creadă în Dumnezeu și în viața viitoare, cea veșnică, însușindu-și astfel cel mai adînc sens al vieții, și se pocăiește, schimbîndu-și viața, vine de îndată mîngîiere dumnezeiască prin harul lui Dumnezeu, care îl preface pe om, izbăvindu-l și de toate cele moștenite de el. Așa s-a petrecut cu mulți oameni care s-au pocăit, s-au nevoit cu smerenie și rîvnă, umplîndu-se de har; ei au devenit sfinți la care acum ne închinăm cu evlavie și le cerem să mijlocească pentru noi, deși mai înainte au avut multe patimi și moșteniri rele.
Să fim următori Sfinților, adică trăind precum au petrecu ei viața
aceasta, în foame și sete, în frig și în sărăcie. Și s-au sfîrșit prin foc și prin sabie, înfruntînd tot felul de ispite. Și noi, pînă la moarte, să ne asemănăm lor. Orice voiți, totdeauna, cu credință să cereți. Aceasta este voia lui Dumnzeu, ca neîncetat să vă rugați, fără mînie și îndoială. Pentru că fiecare gînd străin desparte mintea de la
Dumnezeu. Căci dorința diavolului este să despartă și să surpe
mintea de la Dumnezeu și să o împreuneze și să o întocmească cu
gînduri spurcate. Dar trebuie să ne ferim de gîndurile pe care le
strecoară el în inima oamenilor. Pentru că măscăriciul și vechiul
zugrav, diavolul, pe toate le preface: uneori în străluciri, alteori
arătînd chipuri, fețe și fapte necuvincioase. Și ticălosul de om, stînd
într-un loc, i se pare amăgindu-se, că este în altă parte și că vede pe cineva și că ar vorbi cu el de față și că pune la cale fapte care sînt, toate, înșelăciune diavolească. Deci, omul este dator să-și
întărească și să-și păzească mintea și să o înfrîneze și să-și
cerceteze fiecare gînd și lucrare în numele Domnului nostru Iisus
Hristos, care a ridicat păcatul lumii. Unde stă trupul, acolo să-și fie și
mintea ca, între inima oamenilor și Dumnezeu să nu se afle nimic
altceva, ca un zid sau gard, care ar întuneca inima. Ci să
vorbească numai cu însuși Dumnezeu. Nu este cu putință cuiva să
cîștige âmpărăția Cerului dacă nu se va lepăda, mai întîi, de voia sa,
și de nu va face, în frica lui Dumnzeu, cele poruncite lui. Fericit este
omul care rabdă ispite pentru că, făcîndu-se destoinic, va lua
cununa neveștejită a măririi.
Să te înveți a te păzi pe tine însuți de răutățile altora, pentru ca, astfel, pe ale tale mai bine să le socotești. De căderea altuia, să nu rîzi, ci, să întinzi mîna celui ce cade jos. Iar, cînd vei vedea pe vrăjmașul tău în mîinile tale, să nu-l chinuiești, ci, mai mult, să-l miluiești. Pentru că ți se cade să cruți pe vrăjmașul tău, atunci cînd îi vei fi lui stăpîn, că, miluindu-l, vei afla tu însuți mila de la Dumnezeu. Sau, dacă și tu, cîndva, vei cădea în ispitț, apoi cu mare nțdejde, vei cere de la Dumnezeu izbăvire, iar, mai mult, milă vei dobîndi de la Dînsul.” (Constantin GHERASIM) pe ale tale ma

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!