Personalități băcăuane

Victor Anestin – magicianul stelelor

Soarele de toamnă îmbrățișa blînd tîrgul Bacăului, cînd ușa primăriei se deschise:
– Bună ziua! Am venit să declar nașterea fiului meu!, spuse un tînăr, scoțîndu-și pălăria.
– O, felicitări!, spuse funcționarul deschizînd un registru. Și continuă:
deci, să scriem – azi, 17 septembrie 1875; numele pe care l-ați dat copilului:
– Victor.
Numele dumneavoastră și al soției:
– Ion Anestin, iar al soției, Maria.
Ocupația:
– Amîndoi sîntem actori de teatru în trupa Vlădicescu-Tardini. Tocmai am sosit de la București pentru mai multe reprezentații în orașul dumneavoastră…
Nimeni nu bănuia, atunci, că în Bacău văzuse lumina zilei Victor Anestin, cel care va fi deschizător de drumuri al literaturii science-fiction și unul dintre cei mai mari popularizatori ai literaturii științifice. Se credea că va urma cariera actoricească a părinților. N-a fost să fie așa. încă din școala primară, pe care o face la București, este atras de literatură. Urmează cursurile liceului „Carol I” din Craiova și la doar 17 ani editează revista literară „Freamătul”, ducînd cu bine 10 numere. Tot în liceu cunoaște și îndrăgește opera marelui istoric francez Camille Flammarion. Se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie din București, facultate pe care din pricina lipsurilor bănești nu o poate termina. Aceasta nu-l împiedică să învețe singur cîteva limbi străine. Neobosit, dornic de a face cunoscute noile descoperiri astronomice, pune – în anul 1907 – bazele „Societății Astronomice Române Camille Flammarion”, iar în 1912 întemeiază, împreună cu un alt băcăuan, C.I. Istrati, „Universitatea populară” din București. Un an mai tîrziu, împreună cu Ștefan Hepites deschide Societatea „Prietenii Științei”. Scrie pe rupte. âi apare cartea „în anul 4000 sau o călătorie la Venus” (1899) și „O tragedie cerească” (1914). Lista scrierilor sale este bogată. Publică „Ziarul științelor populare și al călătoriilor” (1912-1916). Apărea marțea și era mai ales pe gustul liceenilor. Aurel George Stino își amintea: „Așteptam cu adevărată emoție ziua de marți, apariția revistei, care trăi sub conducerea lui Anestin pînă aproape de căderea Bucureștilor sub ocupație germană, în 1916”.
Colaborează la peste 30 de ziare și publicații. Articolele sale pot fi citite în „Foaia populară”, „Patriotul”, „Țara”, „Vremea”, „Dimineața”, „Adevărul”, „Universul”, „Minerva”, „Veselia”. Traduce, ba chiar publică și schițe umoristice în „Veselia”.
„Lupta pentru existență l-a făcut să devină rob al condeiului; el, iubitorul nesfîrșitului însetat, a tradus și pagini pur comerciale – dar să nu uităm c-a tălmăcit și din Shakespeare ca un bun cunoscător al limbii engleze ce era”. Eforturile, dar mai ales lipsurile din timpul războiului, îi grăbesc sfîrșitul. Tuberculoza pune stăpînire pe el. Pe 5 noiembrie 1918, zi friguroasă, Victor Anestin cade răpus de tuberculoză. La doar 43 de ani s-a îndreptat prea devreme „în odihna astrală”.
Rămîne pentru toți un „laborios popularizator al științelor”, iar „atîtea serii de școlari s-au îndrăgostit de firmamentul înstelat mulțumită condeiului său generos, și revista sa făcu fără îndoială – epocă! Universitari simandicoși ai timpului și alți specialiști au pălit înaintea muncii pasionale a gazetarului Anestin, care și-a jertfit sănătatea pentru lumina și predilecțiile celor mulți pe care i-a iubit și călăuzit!”
în semn de omagiu adus ilustrului băcăuan Victor Anestin, conducerea Muzeului de Științele Naturii va atribui numele său primului observator astronomic deschis în urbea de pe malul Bistriței. (Eugen ȘENDREA)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!