Istoria romanțată

Marina Știrbei – prințesa aviației române…

Mai 1937: deasupra castelului din Dărmănești se rotește un avion; o dată, de două ori, apoi coboară lin pe pista de aterizare din fața clădirii. Din carlinga avionului de fabricație românească – „Icar-Universal” – apare, surîzătoare, Marina Știrbei. în jurul ei se adună, cît ai clipi, administratorul castelului, grădinarul, vizitiul, camerista și ceilalți angajați. âi îmbrățișează pe toți. Privește în jur. Marina iubea cu adevărat aceste locuri. Castelul din mijlocul bătrînei păduri părea un desen din basme. într-adevăr, era o adevărată bijuterie. Era departe de a fi o construcție greoaie, cu ziduri înegrite de trecerea veacurilor, bîntuită de fantome și de povestiri teribile. Părea un loc unde mai degrabă zînele, veselia și bucuria și-au dat mîna. Interiorul îți oferea liniște și era locul ideal pentru a-ți reface forțele. Pe vreme rea, sau înainte de culcare, puteai consulta biblioteca bine pusă la punct. Iarna, cînd cumplitele viscole izolau castelul, din sera aflată în spate se serveau delicatese greu de procurat: roșii, vinete, salate. Marina Știrbei era, însă, ca argintul viu. Nu stătea prea mult locului. Dorea să cucerească văzduhul…
Părinții ei, George și Elisabeta Știrbei, n-au crezut în ruptul capului că fiica lor va fi într-o zi aviatoare. La început, Marina dovedise o mare pasiune pentru automobile. Avea un „Bugatti – Sport”. N-a stat prea mult pe gînduri și și-a încercat puterile în mai multe curse interne și internaționale. Ba, a ajuns chiar la țărmurile Golfului Persic. însă, ca un puternic magnet o atrăgea aviația. Se înscrie, în anul 1935, la Școala „Mircea Cantacuzino” de aviație, unde-l are ca instructor pe Constantin Abeles. Are, printre colegi, și un celebru compozitor – Ionel Fernic. Devine, fără probleme, în septembrie același an, pilot gradul II. âși cumpără un avion „Icar-Universal”. Și Marina se pune pe treabă. Demonstrează, în mai multe zboruri, calități deosebite de pilot. La 13 octombrie este la Oradea, la un miting aviatic. Revine la București, unde face o acrobație aeriană în deschiderea unui alt miting. La două săptămîni după acesta e la un altul, la Tg. Jiu, unde participă și un alt băcăuan, Bâzu Cantacuzino. La 24 mai 1936 participă la primul raliu aerian din țara noastră. Printre concurenți, piloți cu vechi state. Prințul George Bibescu, președintele „Federației Aeronautice Internaționale”, dă startul. Marina zboară ireproșabil pînă la Constanța, Galați, Iași și Cernăuți. Revine, a doua zi, la București. Coboară din aparat fără emoții și află că este pe locul I. Regele Carol al II-lea o decorează personal. Și din nou are prilejul să-și demonstreze calitățile excepționale de pilot: în data de 12 iulie 1936, la mitingul din Tătărășeni – Ploiești, smulge aplauzele și admirația unor ași ai aviației, printre care Alexandru Papară, Bâzu Cantacuzino, Gheorghe Gherasim, Gogu Ștefănescu.
Tot mai încrezătoare, Marina Știrbei se pregătește intens, în mare secret, pentru un raid în țările nordice. „Pînă la Stockholm voi ajunge!”, își propune ea. Distanța e mare, mai bine de 6.000 de kilometri, iar avionul său are o autonomie doar de 800 km. în zorii zilei de 29 august 1936 Marina se află deja în zbor deasupra Bucureștiului. Vremea, însă, i-a fost potrivnică: vînt puternic, ploaie, ceață. După trei zile efectuase 2.000 km. A patra zi a fost „…rea, rea și a cincea zi”, dar decolează, la ora prînzului, în direcția Stockholm. Iată ce povestește chiar eroina acestui zbor: „Vremea era ploioasă. Nu vedeam decît valurile mării și norii. La un moment dat cerul s-a întunecat și norii au coborît pînă aproape de valurile mării, vizibilitatea era nulă… Timp de o oră am pilotat numai pe baza instrumentelor de bord pentru zborul fără vizibilitate. Zburam numai la cîteva zeci de metri deasupra apei. Cînd am zărit pămîntul am avut o mare bucurie…”. Dar, de ajuns în capitala Suediei, a ajuns cu un… automobil!
Puțini știu că Marina Știrbei a fost printre primele persoane care au militat pentru crearea aviației sanitare, iar ca urmare a demersurilor sale s-au și cumpărat două avioane bimotor. A fost prima și singura femeie care a pilotat celebrul avion militar de vînătoare „Nardi FN-305”. Patrioată adevărată, în timpul celui de-al doilea război mondial Marina Știrbei și-a pus la dispoziția aviatorilor răniți castelul și proprietatea din Dărmănești. Deși ne aflam în plin război, Marina se va căsători cu fiul lui Constantin Basarab Brâncoveanu.
Instaurarea regimului comunist imediat după încheierea războiului a însemnat, pentru ea și familie, ani de umilințe și greutăți. „Ilegaliștii” au pus stăpînire pe castelul din Dărmănești. Au dispărut cărțile din bibliotecă, dintre care unele erau cărți rare, mobilierul de epocă, oglinzi, veselă, tablouri de mare valoare. Neîngrijit, cu diverși proprietari fără inimă, castelul, fala de odinioară a Dărmăneștiului, se degradează. Lambriurile din lemn prețios sînt devorate de o necruțătoare ciupercă. în anii ’90 se încearcă o restaurare, care mai mult a dăunat castelului.
Marina Știrbei, aflată la București, nu scapă nici ea de „binefacerile” comunismului. în 1948 soțul îi este arestat, iar ea se vede nevoită să lucreze într-un garaj. Dar nici aici n-au lăsat pe „moșieroaică” să trăiască. Reușește, cu mari greutăți, să părăsească România și să plece în Franța cu soțul și cei doi copii, datorită intervenției energice a Marthei Bibescu. Va reveni în România cu prilejul sanctificării lui Constantin Brâncoveanu, la invitația Patriarhiei Române.
Pe „Aeroportul din Dărmănești” încă mai crește buruiana… (Eugen ȘENDREA)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!