Puterea și bogăția pervertesc și dezumanizează omul în toate cazurile, dar mai ales atunci cînd doar întîmplarea îl propulsează pe individ în situații excepționale, la care neam de neamul lui nu a visat.
Pentru alegerile din 1996 ne-am dat votul d-lui Sechelariu, în primul rînd pentru curajul de a se îmbogăți rapid, dar și din cauza zumzetului străzii, precum că fiind bogat nu se va mai mînji să fure din avutul obștii.
Am mai apreciat felul deschis de a tranșa discuțiile, și anume, într-o ședință a Consiliului Județean s-a pronunțat că a devenit prosper om de afaceri pentru că s-a inspirat 30% de la capitaliști, 30% de la comuniști și 30% intuiție proprie. Nu înțelegea pe atunci că 10% a fost șansa, norocul sau alte conjuncturi favorabile.
Trecerea anilor m-a convins că m-au înșelat aparențele privind personajul în cauză, mai ales că mi-au trecut prin mînă multe dosare, de la cel privind înființarea Selenei și aruncarea peste bord a celor ce au venit cu parale ca asociați fondatori, dosare de licitații pentru stațiile Selena, alte dosare de afaceri.
Am văzut și ieșiri necontrolate față de personalități pe lîngă care un om civilizat le ocolește prin spate.
Am avut și o discuție întîmplătoare pe scările Direcției Agricole, despre sport, cînd se punea problema aducerii boxerului Vaștag la Bacău. I-am spus că ar fi o investiție sănătoasă și am mai spus că banii aruncați în fotbal îi vor aduce multe neplăceri. Surprins, m-a întrebat unde lucrez, dar am eschivat spunîndu-i că pe ici pe colo.
Am asistat și la sărbătoarea cu bere și cîrnați din Parcul Cancicov și nu vreau să-l supăr cu cele auzite de la cetățeni. Într-un fel diplomatic s-a exprimat Președintele Romăniei.
Este adevărat că omul posedă niște calități native pentru înșelarea celuilalt, recunoscînd într-o emisiune TV că a rupt sigiliile (plumbii) pe cînd era mecanic la jocurile mecanice, iar în timpul școlii confecționa lozuri pe care le vindea colegilor, avînd un ce cîștig (prin nemuncă).
Din funcția de primar și-a depășit de multe ori atribuțiile, oțărîndu-se la prefectul de Bacău, la președintele Consiliului Județean, la directori ai serviciilor publice descentralizate. Ba, mai mult, cu ceva timp în urmă declara în ziarul ce-i aparține că este stăpîn pe administrația județului, amestecînd planurile pînă la confuzie cu Societatea Selena. Strigă în gura mare la pereți, pentru că în realitate nu îl ascultă nimeni, că face din Bacău un oraș european. Se poate, doar dacă municipiul s-ar afla pe Calea Mărășești, de la Stadion la Catedrală.
Mimează că este credincios, pentru alegătorul fraier, pentru că mai mulți preoți și comitete de inițiativă i-au cerut sprijinul și i-a trimis la plimbare.
Se dă modern cu subordonații, în sensul că nu stă să-i urmărească, sarcina căzînd pe capul celor doi viceprimari și altor funcționari de conducere, însă adevărul este că are alte probleme personale, pentru că ar da faliment în afaceri dacă și-ar face cu adevărat meseria de primar (după 8 ani devine, totuși, meserie).
Toate defectele ar trece neobservate dacă ar fi inițiat în arta abordării publicului și ieșirii pe posturile de radio și TV. Dacă ar vorbi mai puțin, unele defecte s-ar acoperi prin tăcere. Dar nu poate, pentru că se consideră stăpînul județului, dacă nu cumva și al Moldovei, comparîndu-se cu Ștefan cel Mare, iar George Bacovia fiind trecut la etcetera.
Prin ultima apariție pe sticlă și-a arătat adevărata părere despre locuitorul anonim al urbei, scăpînd, din gura prea bogată în vulgarități, fraze care doar în mediile de canalizare sau de șatră se mai pot auzi. Îndemnul primarului ca cetățeanul care s-a plîns de distrugerea spațiului verde „să se șteargă cu brusture la cur” nu este rău din punct de vedere medical, dar trebuie să-l roage pe intrus să păstreze planta cu pricina pentru a se șterge și primarul la gură după asemenea vorbe cu iz de căldare coclită.
Penibil pentru cel ce scrie aceste rînduri despre primarul unui „municipiu european”, penibil și rușinos pentru cel care face marea greșeală de a forța norocul și a-i considera pe concitadini supuși și simple mașini de vot.
Alintatul Seche ar fi trebuit să știe proverbul cu tăcerea de laur.
În rest, ne întîlnim la urne! (Hary CERNEȚ)
Lasă un răspuns