Băcăuanii au devenit cei mai evlavioși dintre români

Din cei 8.000 de călugări existenți în România la ora actuală, aproximativ 450 trăiesc în Eparhia Romanului, mai precis în județul Bacău, grupați în 24 de schituri și mănăstiri. Situația, de neconceput în urmă cu 16 ani, vine să confirme faptul că băcăuanii au atracție față de viața spirituală, iar interdicțiile regimului comunist n-au făcut decît să o stopeze temporar. „Pînă în 1990, în județul Bacău nu exista nici o mănăstire în funcțiune, iar după acel an, s-a ajuns la cifrele pe care le cunoaștem cu toții”, ne-a declarat Prea Sfințitul Ioachim Băcăuanul, arhiereu-vicar al Episcopiei Romanului. Trăitor în mănăstirea Bistrița, în perioada comunistă, Prea Sfințitul Ioachim nu este surprins de avîntul vieții monahale din județul Bacău după 1990. „întotdeauna am afirmat că băcăuanii sînt foarte spirituali. âi cunosc de cînd veneau la Bistrița, în pelerinaj, pe timpul comuniștilor. Căutau cu nespusă dragoste oazele de spiritualitate”, a mai precizat ierarhul de la Roman. Și, într-adevăr, între 1990 și 1997, la nivelul Bacăului s-a înregistrat un adevărat aflux al oamenilor către mănăstiri. Mulți au venit și au rămas pînă în prezent în mănăstiri, atrași de viața monahală. „După 1997, entuziasmul a mai scăzut, dar nu a constituit o problemă. în general, vîrsta monahilor din județul nostru variază între 35 – 40 de ani. Avem nevoie de un monahism credibil și viabil. Iar monahismul este, în primul rînd, o vocație. Nu poți să improvizezi o perioadă lungă de timp”, ne-a explicat părintele Serafim, exarhul mănăstirilor din Eparhia Romanului. Conform „Regulamentului vieții monahale” în vigoare, primul stadiu este primirea în mănăstire pînă la admiterea noului venit în rîndul fraților (adică 3 luni). Al doilea stadiu durează cel putin șase luni și cel mult trei ani. Al treilea stadiu este la îmbrăcarea hainei monahale (rasofor) și pînă la tunderea în monahism. Starea de rasofor durează cel puțin șase luni și cel mult trei ani. Adică, o perioadă suficientă pentru a se lămuri lucrurile pentru cei care caută viața mănăstirească doar pentru a primi o cameră, mîncare și haine. „Au trecut mulți prin mănăstiri și au plecat. De exemplu, la mănăstirea Runc s-au perindat în cîțiva ani vreo 300 de persoane. „Au fost tineri, dornici, după cum afirmau, să devină călugări. însă după ce au văzut ce presupune această viață, adică participare zilnică la sfintele slujbe și ascultare necondiționată, au plecat. Pur și simplu au venit fără o pregătire prealabilă”, ne-a mai spus părintele exarh.
Prea Sfințitul Ioachim Băcăuanul crede că nu trebuie confundată activitatea social-filantropică a mănăstirilor cu viața călugărească. „A face bine cuiva, a oferi de mîncare și un loc de dormit pentru o perioadă limitată de timp este una, iar a urma calea monahismului este alta”, a precizat arhiereul-vicar al Episcopiei Romanului. (Constantin GHERASIM)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!