Punctul pe „i”

Posttranziția s-a terminat. Începe normalizarea! Dar „după”?

Definirea etapelor istorice a fost (este) o preocupare esențială a gîndirii marxiste. Felierea trecutului pe „moduri de producție”, a prezentului imediat pe cincinale (tocmai trecute, tocmai începute și cincinale imediat viitoare), dar și a viitorului, care era și el etapizat: electrificare, puterea politica (integrală, altfel nu era o putere …potentă), naționalizarea, colectivizarea, victoaria deplină și definitivă a socialismului, construirea bazelor comunismului, intrarea în comunismul deplin – visul de aur al omenirii! Dar după comunism, ce va fi? La o asemenea întrebare „obraznică” nu s-a dat, încă, un răspuns …

Marea revoluție bolșevică din decembrie ’89 a fost pregătită timp de maxim un cincinal, existînd astfel scuza că nu a fost suficient timp pentru ca vreun ideolog de marcă (fie el Iliescu, Brucan, Dobrescu, Măgureanu sau Secăreș) să se fi gîndit la etapizarea a ceea ce va urma. Mai rău chiar, ideea de planificare a fost deplin și definitiv aruncată la coș, lăsînd biet poporul român într-o ceață deasă, încît nici TVR-ul nu mai putea transmite în direct luptele de stradă dintre „nu știu cine” și „știm noi cine”… În loc de etapizarea prezentului și viitorului, toată lumea vorbea despre „tranziție”, dar nimeni nu putea preciza spre ce anume se făcea acea trecere și cu atît mai puțin cît va dura. Era, probabil, o primă formă de detașare față de comunismul științific atotbiruitor și atotcunoscător. De la cunoașterea totală la ignoranța absolută în materie de cum va arăta viitorul, „tranziția” s-a făcut brusc și pe nesimțite.

Dar, după cîteva mandate de democrație „originală” numite, sec, „tranziție”, unii au avut curiozitatea să numească prezentul și, eventual, viitorul românilor cu un cuvînt, o sintagmă, ceva orientativ măcar… Unii i-au zis „capitalism sălbatec”, alții i-au zis „stat de drept”, alții vorbeau despre „trecerea la economia de piața”, iar alții spuneau că n-are nici o importanță cum se numește, numai să trăim și noi ceva mai bine… În fine, după ce praful istoriei se așternea tot mai gros peste vechile etapizări, cineva a avut ideea să spună „gata, s-a terminat cu tranziția”!

OK, dacă tot s-a terminat cu tranzția, atunci cum se numește ceea în ce tocmai am intrat…? Păi, dacă este după tranziție, se numește …posttranziție! Ei, dar asta a fost deja demult, mai exact în cincinalul anterior, care durează acum – în postsocialism – fix patru ani, depășind penultima noastră realizare în materie de comprimare a timpului, cînd cincinalele durau patru ani și jumătate.. .Dar „posttranziția” cît poate dura? Nu știm. Ceea ce știm este că acum nu se mai vorbește nici de tranziție, nici de posttranziție. Vorbim despre normalizare și despre integrare în UE. Pînă cînd? Pînă cînd (nu) vom intra în marea Uniune. Ei bine, dar ce va fi după? La o asemenea întrebare obraznică nu s-a dat, încă, un răspuns… (Catinca PIPER)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!