Milionari pentru o lună

Ștefan RADU

Bacăul, dintr-o dată, pare sufocat de miile de mașini cu numere de Italia (mai ales!), Germania sau Austria. „Au venit!” – auzi pes te tot. Este vorba despre semeni de-ai noștri plecați prin lumea largă să cîștige o bucată de pîine – unii cinstit, alții cu furatul. Timp de 11 luni trudesc pe salarii penibile (în comparație cu ale băștinașilor), locuiesc în „garsoniere” de cîțiva metri pătrați, se feresc de carabinieri pentru că nu prea merge cu bacșișul pe-acolo, acceptă orice muncă, chiar dacă aici, în România, ar considera-o umilitoare, și așteaptă să revină, în august, pe meleagurile natale. în satele sărace de unde au plecat mînați de nevoi ei par sosiți din altă lume. Nici nu mai seamănă cu tinerii neștiutori porniți în pribegie. Au descoperit, pe unde au umblat, supermarketurile și acum își încarcă rudele mai „necirculate” în mașinile închiriate, împrumutate sau cumpărate la mîna a doua și debarcă în parcarea de la Metro cu o anume siguranță agresivă. Aici se simt în largul lor: este tipul de magazin cu care s-au obișnuit pentru că, adesea, alte locații nu-și permit…

în centrul municipiului nu mai există locuri de parcare disponibile. Un nene supraveghetor îmi mărturisește că a făcut încasări cît tot restul anului: vin „italienii” și plătesc staționarea, cuminți, ba mai dau și cîte un bacșiș pentru a se asigura că stă cineva cu ochii pe comoara lui auto (aiurea!). însă același supraveghetor mi-a atras atenția asupra unei situații complicate. Mulți dintre „milionarii” ăștia de mucava, puși pe aruncat bani în stînga și-n dreapta pe tot felul de prostii, au lăsat acasă nevasta care încasează cecul lunar de cîteva sute de euro și are grijă de un copil (cam loază). Asemenea familii sînt înregistrate la Primărie ca lipsite de venituri. Drept urmare, încasează ajutoare maxime pentru achitarea întreținerii și pentru supraviețuire. Fără vreo jenă, „doamnele” – altfel extrem de mofturoase – se declară la limita de jos a sărăciei și papă din banii care ar fi destinați celor care au cu adevărat probleme. Cu o șpagă dată celor care ar trebui să realizeze anchetele sociale dosarul de muritor de foame este aprobat și pus în plată. „Milionarii” cu pașaport sînt mîndri de șmecheria lor și „dau cu flit” fraierilor de-acasă…

în restaurante, pe terase, în magazine, persoane gălăgioase, preocupate să iasă în evidență prin gesturi și fraze alambicate româno-italiene (aproximative, în orice limbă ai încerca să le traduci…), se agită și critică tot ce văd în jur. O „doamnă” stresată, probabil, de munca ei de servitoare la vreo babă senilizată de prin Milano remarca, ieri, în „Luceafărul”: „Nu s-a schimbat nimic!”… Aș fi vrut să o întreb „Ce a rămas neschimbat?” Chiar faptul că ea își permite acum să probeze (și să cumpere, eventual) o haină „de firmă”, nu „turcismele” de la second-hand așa cum făcea înainte de a pleca în lume, reprezintă marea diferență. Dincolo de agresivitatea multora dintre „italieni” se ascunde frustrarea unor oameni care se supun unor umilințe și compromisuri pe care acasă nu le-ar accepta nici sub amenințarea armei. însă oricît ar dori ei să ne convingă, nu cred că au ajuns în situația de a da lecții celor rămași la „neschimbarea” de aici. La urma-urmei ar trebui să înțeleagă un fapt simplu: fiecare își alege drumul în viață și își asumă responsabilitățile. Deocamdată, pașapoartele se eliberează fără a fi necesară o adeverință privind IQ-ul beneficiarului…terase, în magazine, persoane gălăgioase, preocupate să iasă în evidență prin gesturi și fraze alamb

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!