Eroi au fost

Și-a salvat camarazii sacrificîndu-și viața

Domhard – Ungaria, 20 decembrie 1944. Viscolul se ia la întrecere cu șuieratul obuzelor, cu țăcănitul mitralierelor grele și exploziile grenadelor. în tranșeea înghețată, aproape acoperită de zăpadă, cu arma în mînă, stă de veghe Ioan Ivașcu. Are doar 21 de ani. Este din Huruieștii Bacăului, fiu de țărani. Dîrz, hotărît să-și vadă țara liberă. Prin faptele sale de vitejie, primește gradul de sergent, fiind numit șef al echipei de transmisiuni de pe lîngă comanda Regimentului 5 artilerie. Camarazii îl priveau cu simpatie, avînd o mare încredere în el. Mereu era în primele rînduri ale infanteriei, ca observator înaintat. Ionică Ivașcu, sergentul lor drag, s-a luptat ca un adevărat erou în zonele Lupoaia pe Mureș și Mofinu Mare. Tot el s-a numărat în primul rînd al subunității care a forțat trecerea Tisei și „s-a angajat în luptele grele de dincolo de rîu”. Acum, se afla tot în linia întîi. Deodată, comandantul anunță că legătura telefonică, atît de importantă pentru coordonarea operațiunilor de luptă, s-a întrerupt.
– Cine se oferă voluntar să repare firul întrerupt?, întreabă comandantul.
N-apucă să-și termine vorba că în picioare sări, iute, Ionică Ivașcu:
– Eu, să trăiți!
îndesîndu-și căciula pe cap, Ionică se strecură din tranșee. Gloanțele îi treceau pe lîngă urechi. Ajunse la cablul rupt de o explozie a artileriei. Cu mîinile aproape înghețate, restabili legătura. Dar, ca un făcut, chiar cînd își încheiase misiunea, asupra cablului se îndrepta un obuz. Explozia lui ar fi însemnat din nou pierderea legăturilor dintre unitățile românești. Cît ai clipi se aruncă cu trupul său asupra nodului telefonic, protejîndu-l. O schijă, însă, avea să-l lovească din plin, curmîndu-i viața viteazului sergent băcăuan.
Camarazii atît de dragi lui aveau să-i sape mormîntul acolo, în pămîntul înghețat al Ungariei.
O salvă de arme avea să-i anunțe intrarea în nemurire. Post-mortem, a fost decorat cu medalia „Bărbăție și credință”, clasa a II-a. (Eugen ȘENDREA)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!