Vine remanierea!

Ștefan RADU

„Boală lungă, moarte sigură!” – spune un vechi proverb. Numai că atunci cînd este vorba despre Guvernul României te întrebi dacă decesul nu s-a produs deja… Precum rafalele de ploaie care ne-au zăpăcit în această vară, declarațiile premierului și intervențiile intempestive ale președintelui Băsescu au transformat chestiunea „reîmprospătării” Executivului într-un fel de tangou pasional. Astăzi avem, iarăși, „avertizare de remaniere”. Finalul de săptămînă s-a consumat, pentru liderii partidelor din coaliție, în culise, la negocieri. Cine cui salvează funcția? Asta pare să fie singura preocupare a clasei politice. Nu evaluările obiective și nici succesele sau insuccesele dintr-un anume domeniu vor fi definitorii. Ne amintim că la instalarea actualului guvern, o tipă cu minijupă voia să devină ministru al Integrării Europene. A fost iute înlocuită cu un domn profesor universitar serios, mofluz chiar. Am fost înclinați să credem că el reprezenta soluția tuturor problemelor noastre. Aș! Din ianuarie și pînă acum nu a înregistrat nici un succes notabil. Ba chiar a devenit subiect pentru analize critice și cauză a multor reproșuri ce se aduc echipei Tăriceanu. Mai că-ți vine să te întrebi dacă n-ar fi fost mai eficienă în relațiile cu bătrîneii de la Uniunea Europeană dama cu rochie scurtă…
Despre Apărare, numai de bine! Domn’ ministru – al cărui nume nu reușesc românii să-l rețină pentru că nu se leagă de ceva semnificativ, pînă acum – se chinuie cu învățarea unei limbi străine ca să înțeleagă ce-i spun partenerii din NATO. Mă uit la ofițerii și subofițerii care pleacă în zonele de conflict, ei fiind vorbitori de două-trei limbi străine și îi compătimesc pentru că Dumnezeu – și Alianța – le-a dat așa ministru…

Nu am eu căderea să propun componența Guvernului, chiar dacă sînt un bun plătitor de impozite din care finanțez lipsa de rezultate a celor care gestionează țara. Numai că-mi este greu să cred că are coaliția, în acest moment, „rezerve” mai bune decît „titularii” care s-au făcut de rîs în teren. Săptămîna trecută au fost schimbați mai mulți șefi de vămi. Printre ei, s-a numărat și cel de la Albița. A fost pus un specialist agreat de partidele la putere, cu mintea odihnită și gata să promită marea cu sarea. A rezistat în post șapte zile: sîmbătă a fost demis pentru beție, scandaluri și alte daravele. De la o schimbare la alta – pe plan local sau la nivel guvernamental – lucrurile par să meargă din ce în ce mai prost. Nu există o strategie coerentă, un program pe care și cel cu-un singur neuron valid să-l înțeleagă. Cîtă vreme principalul principiu al remanierilor rămîne algoritmul de partid, echipa „din teren” va juca haotic. Este de tot rîsul să vezi cum fiecare ministru dă raportul la partidul lui. Adică toți joacă în același meci, dar depind de… „selecționeri” diferiți. N-au înțeles nici acum rostul lor de administratori ai țării: sînt reponsabili în fața oamenilor care s-au săturat de politică și care ar vrea să trăiască bine, conform promisiunilor electorale. Puțin mă interesează dacă la Finanțe este un liberal, iar la Industrii un conservator. Au de rezolvat aceleași probleme, pentru aceiași cetățeni. Guvernul este unul singur, are un program unic și va fi judecat la grămadă, nu pe parohii. Pentru că nu există decît o singură Românie. Sau așa îndrăznim să credem…iți. N-au înțeles nici acum rostul lor de administratori ai țării: sînt repons

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!