Români în lumea largă

Drumul spre consacrare

Un nou episod al periplului artiștilor plastici băcăuani pe Pămîntul Făgăduinței ne pune în lumină condiția artei și șansele acesteia de a se menține în stilul de viață american.

Galeriile de Artă Maier își încheie astăzi prima etapă de existență, urmînd ca în viitoarele săptămîni să fim plecați pe malul Atlanticului într-un „concediu american”! Ultima serată artistică s-a încheiat cu o vizită a unor invitați de prestigiu, între care s-au aflat membri de onoare din cadrul Ambasadei României la Washington – excelența sa domnul ambasador în Statele Unite – Sorin Ducaru, dar și ai Misiunii Române pe lîngă Națiunile Unite – New York, domnul Traian Filip (Minister Counsellor Deputy Permanent Representative). Această onoare și plăcerea pe care ea ne-a oferit-o au fost cu atît mai mari cu cît cei invitați au depănat amintiri despre trecutul artistic și încercările din tinerețe în branșa culorilor. S-au conturat, de asemenea, planuri expoziționale atît pentru Washington, cît și pentru New York, astfel încît pe lîngă expoziția
permanentă din Vila Maier vom expune și în cele două mari metropole americane în cursul lunilor septembrie și octombrie. Proiectele ne sînt încă și mai cutezătoare, fiind propuse acțiuni chiar și dincolo de timpul nostru de ședere în State. Acest fapt este îmbucurător, cu atît mai mult cu cît sîntem invitați să expunem lucrări de pictură la Washington și New York, cu ocazia aniversărilor omagiale George Enescu.
Așadar, se încheie o etapă de trei luni încărcate de zeci de evenimente ce ne-au schimbat viața atît mie, cît și pictoriței Viorica Cocioiu. Cele 150 de lucrări expuse în Galeria Vila Maier își vor lua zborul spre metropolele americane, unde vor cunoaște consacrarea totală și definitivă. Acum putem spune ca sîntem „de-ai casei”. Luați de torentul evenimentelor, am uitat de stresul pe care ți-l dă America prin modul său de trai, prin sursele de venituri, prin grija cotidiană de a promova și iniția afaceri la mare nivel; tocmai de aceea America se și dovedește a fi o imensă șansă pentru un român.
Aceasta a fost, așadar, reuniunea finală a Taberei. Dimineața am fost, cu mic, cu mare, în micul orășel Leesburg, unde am vizitat
Gallery 222 and Loudon Academy of the Arts, din 222 South King Street. O galerie în care două săli erau amenajate ca ateliere și purtau amprentele colorate ale studenților și absolvenților. Spre deosebire de Middleburg, Leesburg oferă, pe lîngă numeroasele galerii de artă, și mașinăria de fabricat artiști. Expoziția din această galerie îmi aduce aminte de expozițiile de tip european vizionate de-a lungul timpului în România. Artiștii americani se zbat, și ei, între artistic și comercial, încercînd să „păcălească” diverșii
cumpărători prin a le oferi o lucrare valoroasă din punct de vedere artistic sub o ușoară pojghiță comercială. Un compromis pe care artiștii sînt nevoiți să-l facă, indiferent de locul în care se află pe această planetă! Ca pretutindeni unde sînt mai mulți artiști, prețurile sînt la prima mînă, de regulă la un nivel destul de scăzut. în atelierele despre care vă relatez acum erau afișate lucrări cu prețuri variind între 200 – 300 de dolari, în timp ce în Galerie prețurile afișate erau cuprinse, de regulă, între 200 si 800 de dolari, mergînd – la unele lucrări, la 1 500 – 2 000 de dolari. Din discuțiile cu patroana Galeriei a reieșit cît este de greu într-o astfel de afacere, mai ales că zona respectivă posedă cel mai înaintat ritm de construcții, dar un apetit pentru artă mult diminuat față de cel al altor localitți similare, fapt probat ulterior în timpul călătoriilor noastre prin zecile de galerii vizitate. Printre galeriile din Leesburg se află și: The Art Gallery at Loudon Times-Mirror, din 9 East Market Street (picturi, imprimeuri, sculptură, colaje și fotografii); The Left Bank, din 28 West Market Street; Photoworks, din 2A Loudon Street (2nd Floor) și The Potomac Gallery, din 26 South King Street. Acestea sînt doar cîteva din larga panoplie de Gallerii. Gîndiți-vă numai că prin comparație cu aceste orășele americane, Bacăul ar trebui să aibă cel puțin 20 – 30 de galerii de stat și particulare. în acest fel ar atrage și clientela, Bacăul putînd deveni astfel un adevărat oraș al artelor!
Cum în America nu poți bate la infinit drumurile în zadar, fără un scop bine conturat, am primit invitația să participăm cu cîte trei lucrări la o expoziție-festival organizată pe 15 octombrie de către artiștii ce se află în localitățile situate pe o rază de 75 de mile. Așadar, oportunități se deschid. Ușor, cu răbdare, dar și cu lucrări valoroase, pătrundem pe piața de artă americană. Aici jocurile sînt deja făcute, terenurile împărțite, așa încît orice pas cîștigat înseamnă că ai reușit să te impui și că ești acceptat. Acest lucru se întîmplă din cauză că aici artiștii și galeriștii își iau rolurile în serios, vînzările curente fiind singurul element ce păstrează mișcarea artistică precum o ființă vie, mereu adaptabilă pieții de consum.
Eveniment după eveniment ne-au întărit convingerea că tot efortul nostru, ca și cel al familiei Maier, nu au fost în zadar. Mai avem trei luni de sejur pe pămînt american pentru a trece spre lunga viitoare colaborare. Destinele noastre ne susțin, ne ridică moralul. Avem permanent convingerea că arta noastră va ajunge pe simeze din galerii tot mai vizitate și acest fapt îl datorăm profesorilor noștri, dar și prietenilor care nu ne-au părăsit. Vom continua să trecem în revistă galeriile de artă americane, vom continua să expunem și să ne facem prieteni în Lumea Nouă. Aici, pe țărmurile de peste ocean, vom lăsa o parte din sufletul nostru și vom putea spune că am fost cu adevărat, timp de șase luni… americani!

Din Washington pentru „Ziarul de Bacău” – Gheorghe Parascan și Viorica Cocioiu

foto: fără explicație
tocmai de aceea

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!