Ziua în care am rămas fără Basarabia

Puține sînt instituțiile publice din Bacău sau filialele partidelor
politice care au ținut să organizeze, la împlinirea a 61 de ani de la de la evenimentele din 23 august 1944, ceva special pentru marcarea acestei aniversări. Intrată de multă vreme în conștiința opiniei publice drept o sărbătoare comunistă, „Ziua eliberării
poporului de sub jugul fascist” este ocolită acum de mai toate personalitățile politice, de teama de a nu fi acuzate că ar putea avea oarece nostalgii „roșii”. Nici măcar istoricii nu mai țin acum să mai marcheze această dată, chiar dacă în urmă cu ceva ani încercau, printr-o serie de simpozioane organizate în preajma acestei date, să prezinte întreaga complexitate a evenimentelor din vara anului 1944. Sărbătorită pînă în urmă cu 16 ani cu multă pompă și mult fast, fosta sărbătoare națională nu mai înseamnă acum prea mare lucru pentru băcăuani. într-o perioadă în care viiturile se năpustesc din toate părțile asupra județului, puțini sînt băcăuanii cărora le mai arde de aniversări sau de ieșit la iarbă verde. Ziua de astăzi trece neobservată și pentru partidele politice. Ocupați pînă peste cap cu dezbaterile despre schimbările din administrație sau alegerile anticipate, liderii politici nu mai au timp și pentru altfel de manifestări.

66 de ani de la semnarea Pactul Ribentropp-Molotov

Istoricul Eugen Șendrea este de părere că măcar specialiștii ar trebui să își îndrepte în această perioadă mai mult atenția asupra însemnătății acestei zile pentru poporul român. „Faptul că Pactul Ribentropp-Molotov, un act care și-a pus amprenta adînc asupra istoriei României, a fost semnat tot într-o zi de 23 august este destul de puțin mediatizat. într-un protocol secret al acestui Pact, semnat în 23 august 1939, sînt precizate clar interesele sovietice în statele baltice, estul Poloniei, precum și în Basarabia. Tocmai datorită acestui protocol secret, înfrîngerile suferite de Franța și Marea Britanie în 1940 au creat o situație dramatică pentru România. Guvernul sovietic a aplicat atunci capitolul 3 al protocolului secret din 23 august 1939 și a forțat România, prin ultimatumul din 26 și 28 iunie 1940, să cedeze nu numai Basarabia, care mai fusese, pînă atunci, în diverse etape ale istoriei, pămînt rusesc, dar și nordul Bucovinei și teritoriul Herței, care nu au aparținut niciodată Rusiei”, explică Eugen Șendrea. Istoricul băcăuan mai spune că, dincolo de însemnătatea datei de 23 august, mult mai importantă pentru istoria poporului român este data de 24 august. „Pe 23 august 1944, mareșalul Ion Antonescu a fost arestat din ordinul regelui Mihai I. A doua zi, pe 24 august 1944, noul guvern, format din militari și tehnocrați, a declarat război Germaniei și astfel, România a mers împreună cu Alianța Națiunilor Unite, pînă la sfîrșitul celui de-al doilea război mondial. Mișcarea politică făcută în data de 24 august avea, însă, să coste destul de scump România. în ciuda eforturilor umane și economice, pe care țara noastră le făcuse pentru cauza Națiunilor Unite timp de aproape nouă luni, Tratatul de Pace de la Paris, încheiat pe 10 februarie 1947, nega României statutul de co-beligerant și o obliga să plătească o imensă despăgubire de război. în plus, Tratatul recunoștea retrocedarea către România a teritoriilor din nord-estul Transilvaniei, dar Basarabia și nordul Bucovinei ramîneau anexate la URSS”, mai punctează istoricul băcăuan. (Elena SOLOMON)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!