Români în lumea largă

Turnul din Pisa, în variantă americană

America nu contenește să uimească și să încînte. Despre o inedită și tulburătoare experiență a ținut să ne relateze, astăzi, Gheorghe Parascan, care a descoperit la Chicago o copie fidelă a renumitului… Turn din Pisa:

Nu, nu este o aberație! Nici măcare o exagerare. Dar am avut parte de o experiență absolut uluitoare, pe care ținem să v-o împărtășim și dumneavoastră. Despre ce este vorba? Pe cînd ne aflam la Chicago, într-una din ieșirile noastre frecvente în „decorul” metropolitan american, domnul Herescu – reprezentantul Consulatului Român din această metropolă fantastică, ne-a întrebat, pe un ton oarecum șugubăț, în timp ce rulam cu autoturismul pe autostrada de la marginea megapolisului, dacă vrem să vizităm… Turnul din Pisa! Fețele tuturor ni s-au destins într-un zîmbet întrebător-provocator, pregătidu-ne pentru o eventuală… farsă. Dar nu mică ne-a fost uimirea atunci cînd mașina Consulatului a oprit cu adevărat lîngă… Turnul din Pisa, creind senzația că ar fi gata să se dărîime, dar uimindu-ne cu poziția sa nefirească și cu arhitectura plină de arcade și stîlpi de susținere urcînd în spirală spre cer. Eram cu adevărat lîngă Turn, care era o copie impresionantă a… celui autentic din Pisa italiană. Simțeai, și aici, atmosfera din vestitul oraș italian, construcția pe care o aveam în fața ochilor venind, oarecum, din istorie. Totul parcă era o copie la indigo. Apăsarea nefirească exercitată de clădire făcuse ca la baza turnului să se macine cîteva caramizi, în rest simțeai cum ochii îți alunecă cu o nemaipomenită plăcere pe „bustul” aplecat și spiralat, creind impresia a zeci de intrări în raiul ceresc.
Dacă în jurul nostru ar fi fost aglomerația specific urbanistică, aș fi spus că acest turn a fost creat pentru Babilon, însă eram împresurați de o liniște stranie, cuceritoare, fapt ce adîncea atracția pentru acest superb monument. La baza turnului, umbra îi aluneca peste o serie de fîntîni arteziene liniștite, în care cîteva din rațele ce se regăsesc pe toate apele din America vizitată se scăldau cu o plăcere sesizată de noi după jocul pliscurilor lor. Deși cerul, strada, locuințele din jur erau tipic americane, turnul – izolat în mijlocul plantelor și al florilor – rupea un pic din istoria Europei, transplantînd-o în pămînt american într-o atît de ciudată poziție. Cum turnurile din Chicago erau situate undeva, la orizont, singura zvîcnire spre înalturile cerului era această clădire. Pentru puțin timp am trăit sentimentul că, de fapt, sîntem în Italia, în vestita citadelă cu nume de rezonanță istorică – Pisa. Cum Statele Unite au importat o bună bucată din Europa, pe lîngă cultură, civilizație și chiar… “americani”, au luat și imaginile monumentelor vestite pentru a le putea întruchipa în arhitectura lor delirantă. Cultura europeană este,
pentru iubitorul de artă, cel mai puternic drog! Pentru a-și satisface poftele și plăcerile artistice, americanul de rînd vizitează acest bastion al istoriei ce îi șade în curte. Desigur că nu va simți niciodată fiorurile ascunse în sufletele turiștilor ce trec pe lîngă adevăratul Turn din Pisa, dar în această „stație interplanetară”, care este Statele Unite, poți purta cu tine farmecul locurilor iubite, al locurilor interesante cu adevărat. E ca și cum românii ar avea în portofelele lor carduri, în reproduceri americane, încărcate cu milioane de dolari. Efectul ar fi, însă, unul minor, pentru că aceștia n-ar purta nici un fior artistic cu ei, ci doar deziluzia că în România portofelul american nu poate ajunge decît în visele îndrăzneților incurabili.
Sigur că imaginile „Turnului din Pisa”, în versiune americană, au fost de îndată prinse în capturile aparatului digital pentru a fi dăruite și cititorilor “Ziarului de Bacău” odată cu aceste gînduri. Și era curios că aici, departe de Europa, în fața unui templu – replică la istorie și tehnică, nu mă mai simțeam turist, ci un călător în vremurile imemoriale ale unei civilizații ce se respectă cu adevărat, deși în mijlocul ei au avut loc atîtea mișcări sociale și politice. Din fericire, nici un “infante” de Pisa nu și-a permis să vîndă superbul turn vreunui cîrnățar latin, păstrîndu-l în patrimoniul local ca pe o nestemată, ca pe un muzeu viu ce nu se poate evalua în bani.

Din Washington pentru „Ziarul de Bacău” – Gheorghe Parascanmetropolitan american, domnul Herescu – reprezentantul Consulatului Român din

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!