Eroi au fost

Lacrimi și glorie pentru sacrificiul lui…

* Andrei Lupu- primul erou răpus dincolo de Dunăre

Horă mare în bătătura familiei Lupu din Luizi-Călugăra. âmbrăcați în minunatele costume naționale se învîrt în joc fete și flăcăi. Dar privirile tuturor sînt ațintite doar asupra lui Andrei. Mîndru în uniforma militară, Andrei Lupu bate cu opinca pămîntul, face „o floare” și scoate un chiuit prelung:
– Andrei, să te bați cu turcii cum făcea Ștefan cel Mare!, strigă cineva.
– Vom înfrînge turcul și țara va fi liberă!, răspunde el, voios.
Peste cîteva zile soldatul Andrei Lupu se afla în Regimentul 8 călărași, „Escadronul de Bacău”. Printre camarazi, un alt băcăuan, sergentul Gheorghe Donici. încep „marșuri lungi, din etapă în etapă. Mers ostenit la pas, mers vioi, la trap și beția galopului. Șarje de exerciții, cu nădușeală iute de om și de cal, lovitură cu sabia care fulgeră prin aer, gînduri pentru alte șarje, care vor fi adevărate. Patrulări spre zările din lungul Dunării.” Priviri care scrutează dincolo. „Și un schimb de focuri, ca un răpăit de ploaie, împotriva otomanilor la Turtucaia și de pe monitoarele flotilei cu semilună”. Sosi luna aprilie 1877. „în aer pluteau primăvara și luptele crîncene. Pe malul celălalt se mișcau pîlcuri dușmane. Cerchezii jefuiau populația bulgară. Sate cu case cu temelii de piatră tăiată din Canarale plîngeau și se uitau în stînga Dunării, de unde așteptau alinarea”.
Salt peste fluviu. „în goana cailor, călărașii fac recunoașterea în adîncimea liniei inamice și pun pe goană cetele de prădători”.
Și veni și iulie. „Soarele arde, voluntarul pare că-i soldat de cînd lumea și camarazii îi prețuiesc sîngele rece, inițiativa și simțirea, și mai cu seamă, neînfricarea”. Iată cîteva consemnări din acea vreme: la 13 mai 1877 „mai mulți Bașibuzuci au venit la o tîrlă din comuna Greaca, de unde au răpit doi paznici și mai mulți rîmători”;
în data de 14 mai 1877 „un detașament de turci a răpit de pe moșia Călărașu pe numitul Iancu Ion, pe care l-a dus la Rahova, cercetîndu-l în legătură cu armata română: efective, dotare, amplasament; de asemenea, a fost cercetat în legătură cu armata rusă: dacă se află în Principatele Române, locul de dislocare, ce armament are în dotare”. Trei zile mai tîrziu „un vas turcesc a oprit în dreptul satului Flămânda, răpind mai mulți bărbați și femei, dintre care trei bărbați au fost trecuți Dunărea și duși la turci”. Turcii – consumatori de carne de porc? Nu! Luau porcii pentru a-și acoperi răpirea de persoane. în „…avanposturi, călărașii nu lasă loc de trecere pentru infiltrarea inamicului. încăierările sînt scurte”. E începutul unei minunate zile de iulie. Deasupra Dunării se ridică un abur ușor. Din ierburile înalte se aud pitulicele. Deodată, în tabăra română se dă alarma. Străjile zăriseră un nou detașament de cerchezi porniți la jaf în satele bulgare. Era noaptea de 13 spre 14 august. Andrei Lupu se aruncă în șea. Pipăie mînerul săbiei. Alături de camarazii săi pornește în galop spre inamic. Sînt întîmpinați de o adevărată grindină de gloanțe. Cîțiva soldați se prăbușesc lîngă el. E cuprins de o furie oarbă. Ridică sabia și cu strigăte se aruncă asupra cerchezilor. Lovește în stînga și-n dreapta. Pare de nestăvilit, cînd un glonte îl izbește în inimă. Scapă din mînă sabia, apoi se prăbușește fără viață de pe cal. Frumoșii săi ochi verzi, atît de îndrăgiți de fetele din Luizi, se închid pentru totdeauna. Era primul ostaș român căzut dincolo de Dunăre. „Va fi curs o boabă de lacrimă și pe obrajii lui Donici pentru tinerețea camaradului răpus…”.
L-au uitat locuitorii din Luizi-Călugăra? Firește, faptele de arme, sacrificiul său pentru o Românie independentă au fost comemorate an de an. Mai mult, în centrul comunei a fost înălțat un monument al eroilor, numele lui figurînd alături de cel al altui erou de la 1877, Ilieș Tulbure, se află dăltuit pe vecie în marmură. Ne pare rău că cele două medalii – „Trecerea Dunării” și „Virtutea Militară”, cu care fusese decorat, au dispărut. Poate vor reveni acolo, în inima satului, unde au strălucit mai bine de un veac. (Eugen ȘENDREA)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!