„Borne” dătătoare de identitate

* Din dragoste de neam și țară

Stimată redacție,
Țin să fac o mărturisire: de la puterea mea de înțelegere, eu fiind și votînd cu „retro”, îmi este foarte drag materialul pe care vi-l trimet cu propunerea de a-l publica. Doar faptul că aș dori să apară nu e suficient, așa că apelez la bunele sentimente ale conducerii ziarului. în calendarul creștin ortodox există un sfînt supranumit și „nebun de Hristos”, voindu-se să se înțeleagă prin asta adorația exagerată către Mântuitorul. S-ar putea ca eu să fiu „nebun de eroii românilor”, bunicul meu fiind erou-voluntar la 60 de ani (1944) și numele bunicului soției fiind scris în marmura cimitirului eroilor din localitatea Oituz (1916). Pe 14/27 august 1916 se începea războiul pentru Ardeal, la Poiana Sărată, și în memoria lor am scris ce și cum am putut și eu. Dumnezeu Să-i odihnească în pace!

în lumea aceasta actuală, ce suferă de numeroase neajunsuri și în care nu reușim să ne ordonăm viața așa cum am vrea, ne e dat uneori să vedem sau să auzim cum e pe la alții: universitățile Humboldt sau Lomonosov; aeroporturile Kennedy, de Gaulle sau Ataturk; Institutul Pasteur, Fundația Adenauer etc. etc. Ne-am inspirat și noi de la moda timpului prețuind meritele personalităților avînd contribuții în cultură și civilizație, dar și nume de voievozi, gospodari, patrioți, preoți, pedagogi, ingineri, medici, artiști, scriitori, ostași etc. precum Basarabi, Mușatini, Huniazi, Arbore, Udriște, Cuza, Carol I, Ferdinand, Maria, Dosoftei, Varlaam, Șaguna, Costachi, Stăniloae, Lazăr, Haret, Vuia, Vlaicu, Coandă, Saligny, Leonida, Constantinescu, Marinescu, Paulescu, Babeș, Palade, Cantacuzino, Aslan, Brâncuși, Irimescu, Paciurea, Enescu, Darclee, Porumbescu, Grigorescu, Tănase, Nottara, Bulandra, Asachi, Cantemir, Kirițescu, Ghibu, Vâlsan, Mehedinți, Gusti, Iorga, Pârvan, Conta, Alecsandri, Caragiale, Coșbuc, Eminescu, Creangă, Sadoveanu, Rebreanu, Arghezi, Eliade, Gyr, Voiculescu, Goga, Averescu, Dragalina, Grigorescu, Văitoianu, Teodoroiu, Ignat, Ursac, Brăescu, Zorileanu etc. reprezintă bornele noastre dătătoare de identitate. Se poate pune în modul cel mai firesc întrebarea: cum au trecut aceste nume de personalități – greu sau ușor, mai e de actualitate această lucrare – asupra unor localități, asupra unor unități de învățămînt, de artă, de cultură, de sănătate, militare de toate nivelurile, asupra unor obiective inginerești, asupra sălilor palatului Parlamentului etc., lucrare ce trebuie privită în contextul dăinuirii, dar fără ca naționalismul să fie blamat prin punerea semnului egal între el și șovinism?
Fiecare an, în mod cronologic, ne arată fapta cea îndrăzneață a abilității diplomatice și „secarea dintr-o sorbire a Milcovului”, unind două principate-surori, săvîrșită de elite cu spirit de observație asupra celor ce se întîmplau în vestul Europei, faptă sprijinită cu entuziasm de popor. Artizanii Unirii Principatelor sînt nemuriți în simțiri și lucrări artistice, Domnitorul ei avînd de puțin timp o statuie și în București, operă a sculptorului Paul Vasilescu. Pe măsură ce timpul înaintează ne amintim de acel 15 / 17 mai (stil nou) 1848, cînd la Blaj s-au adunat peste 40.000 de țărani iobagi din Transilvania pentru a-și revendica drepturile sociale și naționale. în anul 1973, pe Câmpia Libertății s-a dezvelit un complex monumental nunic, format din 24 de busturi și o originală „poartă a istoriei”, grăitor al unor veacuri de suferință și luptă prin cuvintele: „Noi vrem să ne unim cu țara!”, printre gînditorii timpului fiind Inochentie Micu Clain, Ion Heliade Rădulescu, Andrei Mureșanu, Gheorghe Șincai, Petru Maior, George Barițiu, Costache Negri, Timotei Cipariu, Avram Iancu, Aron Pumnul, Cezar Bolliac, Eftimie Murgu, Gheorghe Magheru. La 9 mai 1877 marele om politic Mihail Kogălniceanu, ca ministru de externe, rostea în fața Parlamentului o frază memorabilă: „Suntem independenți, suntem o națiune liberă și independentă”, actul istoric fiind urmarea firească a luptelor purtate de înaintași împotriva oprimatorilor și avea să fie consfințit pe cîmpul de luptă de un război drept, cu mari fapte de arme ale oștirii noastre în frunte cu mari comandanți, jertfa umană trecînd de 10.000 de ostași morți, răniți și dispăruți.
Rămas orfan de ambii părinți între 14 și 16 ani, orientat de Titu Maiorescu spre studii în Franța, foarte tînărul Spiru Haret ar fi vrut să-și întrerupă studiile pentru a lupta cu arma în mînă pentru țara sa pe cîmpiile Bulgariei, însă mentorul i-a spus „să-și slujească țara de acolo unde ajunsese”; astfel, prin aprofundări temeinice în mecanica cerească a adus o valoroasă contribuție la teoria stabilității sistemului planetar, primul român doctor în matematici, la Sorbona, la 26 de ani, înlăturînd din știință greșeli făcute de Newton, Kepler și Laplace care „zăcuse” vreo 70 de ani. în semn de prețuire, un crater de pe fața nevăzută de către pămînteni a Lunii îi poartă numele. Ce a făcut Spiru Haret pentru învățămîntul românesc și, prin urmașii săi, în condițiile înfăptuirii României Mari, ar trebui să se știe și să nu se uite. Pictorii Nicolae Grigorescu și Sava Henția și-au asumat pericolele și de la locurile faptelor au realizat pentru noi celebrele pînze „Atacul de la Smârdan”, „Gornistul”, „Santinela”, „Roșior”, „Ostași români în tranșee” și altele. Alese calități a dovedit și Emil Racoviță pentru profesorul său Grigore Cobălcescu, autorul primului tratat de mineralogie: „Calcarul de la Repedea”. între anii 1897 – 1899, cu vasul „Belgica”, biologul român l-a însoțit pe exploratorul norvegian Roald Amundsen în Atlanticul de Sud. Atunci cînd „primul român la Polul Sud” a văzut o insulă ce nu era operată pe hartă, a „botezat-o” cu numele profesorului său. Cîtă modestie, dar și cîtă generozitate! (Va urma) (Corneliu CRISTEA)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!