Ascensiuni duhovnicești

Comuniune pentru iubire

Existența contemporană se confruntă cu mari ispite și tulburări, iar cel mai clar semn este slăbirea dragostei și a comuniunii dintre oameni. De aceea se impune să analizăm ce soluții concrete putem da problemelor actuale. Cine ne poate arăta calea, cine ne poate da răspunsul la întrebările noastre, decît bunul Dumnezeu -care este lumina veșnică, înțelepciunea nemăsurată și iubirea desăvîrșită!
Calea vieții cu scopul ei este fericirea prin mîntuire, dar nu înțeleasă într-un sens egoist, individualist, ci în comuniune de iubire cu Dumnezeu și cu semenii. Acest adevăr stă în centrul Evangheliei; Dumnezeul Evangheliei este Dumnezeul iubirii, al unei iubiri care nu rămîne nepăsătoare față de viața lumii. Hristos este fața lui Dumnezeu descoperită către noi în iubire, o iubire care merge pînă la jertfă pentru iertarea păcatelor noastre. Căci „întru aceasta s-a arătat dragostea lui Dumnezeu către noi, că pe Fiul Său cel Unul – născut L-a trimis Dumnezeu în lume, ca prin El viață să avem” (I Ioan 4, 9 – 10).
Hristos a biruit lumea prin forța iubirii nemărginite, legitimînd astfel principiul iubirii ca lege supremă a vieții creștine. Dumnezeu fiind iubire (I Ioan 4, 8), harul revărsat peste noi este tot iubire, ce ne face să ne arătăm și noi iubirea față de Dumnezeu, realizînd comuniunea creaturii cu Creatorul său. Noi, oamenii, coexistînd cu Dumnezeu și cu întreg Universul, trebuie să acționăm cu tot potențialul nostru creator pentru a da însutit ceea ce am primit.
în fiecare zi ar trebui să reflectăm asupra vieții noastre, care se sprijină pe munca altor oameni de azi, ca și a celor ce au plecat spre eternitate. Așa se va trezi în noi sentimentul de a dărui și noi altora măcar în măsura în care am primit, sau mai primim încă. Sîntem aici, pe pămînt, pentru a ne pregăti pentru drumul cel înalt împreună cu ceilalți semeni, călăuziți de Duhul Sfînt.
Stăruințele multor oameni de astăzi numai pentru succes material (proprietăți, lux ș.a.) nu corespund idealului creștin ortodox. Cei bogați vor să domine, să fie conducători prin orice mijloace, ceea ce dovedește o lipsă a valorii lor moral-creștine. Credința noastră ortodoxă ne învață că fiecare om trebuie respectat ca persoană, pentru că Dumnezeu ne-a creat „după chipul și asemănarea Sa” (Fac.1, 26). Așa că toți fiind frați ai creației, nu trebuie să ne disprețuim, ci să ne iubim unii cu alții, ceea ce ne cere Creatorul nostru pentru a fi în comuniune deplină cu El. „Aceasta este porunca Mea: Să vă iubiți unul pe altul, precum v-am iubit Eu. Mai mare dragoste decît aceasta nimeni nu are, ca sufletul său să și-l pună pentru prietenii săi” (Ioan 15, 12 – 13).
Din păcate, cei mai mulți dintre oameni nu iubesc adevărul Evangheliei, ci „adevărul lor”, adică acele deprinderi egoiste care servesc să trăiască numai în plăceri. Ei greșesc confundînd fericirea cu bogăția materială; înțelepciunea cu viclenia; iar bucuria cu plăcerea. Toți aceștia au scăpat înțelesurile adînci ale vieții; ei trec cu vederea ceea ce se întîmplă în rîndul săracilor, bolnavilor, al oamenilor fără adăpost, al orfanilor, al văduvelor și al tuturor celor necăjiți. Unde mai găsim omul bogat sufletește care împarte bucata de pîine, care iubește și iartă, care alungă răul și suferința? Acel om îl găsim rareori în oamenii din popor cu dragoste de adevăr și dreptate; acei oameni care nu cunosc minciuna și viclenia și în sufletul cărora domnește omenia. Numai apropierea de Dumnezeu ne deschide calea spre bucurie și lumină. „Omul este măreț, atît cît se întinde puterea lui spirituală, atît cît conștiința lui se raportează la întreaga existență, atît cît poate renunța la sine și cît poate dărui altora”. Gîndurile și faptele noastre trebuiesc revoluționate spre a deveni mai stăruitori în săvîrșirea binelui, mai responsabili de viața noastră, în restabilirea prin sporirea virtuților creștine ce ne înalță către Dumnezeu, realizîndu-se comuniunea tainică cu Dumnezeu prin Duhul Sfînt. Aici, pe pămînt, fericirea prin comuniune o trăim în Sfînta Biserică dăruită nouă de Mîntuitorul Iisus Hristos pentru a ne bucura împreună la Sfînta Liturghie, căci dragostea lui Hristos leagă sufletele unele de altele. Locuirea lui Hristos în om și încercarea omului de a fi asemenea Lui, reprezintă comuniunea cea mai apropiată dintre Dumnezeu și omenire. „Dumnezeu nu ne-a făcut să ne lase despărțiți, ci să fie cu noi. De la Dumnezeu vin acele energii necesare, niște iradieri ca niște fluide, ca niște unde și ne ajută. E ca un soare care mereu își trimite razele sale de lumină, de căldură”. (Părintele Dumitru Stăniloaie).
Pentru a realiza asemănarea cu Dumnezeu trebuie să urmăm și noi exemplul de iubire, smerenie, blîndețe și milostenie manifestate de Domnul nostru Iisus Hristos în misiunea Sa mesianică. Intra în comuniune spirituală cu toți și își făcea un prieten din orice semen al Său; i-a iubit și i-a binecuvîntat pe copii, a stat de vorbă cu tînărul bogat care își punea problema „vieții eterne”, a cinat în casa fariseului Simon, i-a dezvăluit taina „nașterii din apă și din Duh” fruntașului fariseu Nicodim, i-a oferit unei femei din Samaria cea mai strălucită meditație evanghelică despre apa dătătoare de viață, a intrat în casa lui Zaheu, un vameș bogat din Ierihon, le-a vizitat pe Marta și Maria, surorile prietenului Său Lazăr ș.a.
A-L iubi pe Dumnezeu și pe aproapele nostru este porunca ce avem de îndeplinit și este lucrul cel mai important în calea spre mîntuire. Un exemplu îmbucurător este solidaritatea care se manifestă astăzi în cazul inundațiilor, ceea ce dovedește iubirea creștină față de suferințele semenilor. Fiind cea mai importantă virtute a creștinilor, ea trebuie permanentizată. Am fost înzestrați de Dumnezeu cu toate calitățile necesare pentru împlinirea poruncii iubirii. Prin urmare, nu ne rămîne decît să voim a înfăptui binele și frumosul. Să ne caracterizeze omenia cu care să ne sprijinim unii pe alții pentru a birui obstacolele acestei vieți. „Ce poate fi mai frumos pe acest pămînt decît sentimentul că oamenii se iubesc cu adevărat și că nici o graniță, fie ea materială sau spirituală, nu-i poate împiedica să se identifice drept frați ai creației”? (Părintele Dumitru Stăniloaie). (Prof. Iulian SCRIPCĂ)ea ce ne cere Creatorul nostru pentru a fi în comuniune deplină cu El. „Aceasta este porunca Mea: Să vă iubiți unul pe altul,

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!