1001 impresii din lumea arabă

Un anti-Freud înverșunat

Doru CIUCESCU

Mărturisesc, spre rușinea mea, că nu am citit vreo carte scrisă de Sigmund Freud și tot ceea ce știu despre acest întemeietor al psihanalizei se datorește unor lecturi ale unor monografii de psihologie scrise de alți autori sau unor… discuții mai mult sau mai puțin academice. Totuși, în cele ce urmează voi relata, în măsura puterilor mele, conversația pe care am avut-o cu Hakim (ânțeleptul), unul dintre studenții mei eminenți, care purta barbă – semn că era fundamentalist, în sensul că respecta „á la lettre” preceptele Coranului.
S-a întîmplat ca într-o sîmbătă de aprilie a anului 2000 să mă găsesc în „Dar America” (Casa America), așa cum se numește în arabă Centrul cultural al S.U.A. din Casablanca; mai precis, în grădina din spate, un careu cu latura de aproximativ 30 de metri parcă decupat din peluza din fața porticului de sud al Casei Albe și adus ca un covor zburător peste oceanul Atlantic. Din sala de lectură a bibliotecii se ajungea, printr-o ușă cu sticlă de sus pînă jos, într-un fel de cerdac, de unde se putea coborî pe aleile înguste de asfalt acoperite cu mochetă verde. La una dintre mesele din PVC de culoare tot verde, amplasate direct pe gazon, eu citeam un ziar american, iar Hakim copia diferite paragrafe dintr-un teanc de cărți scrise de întemeietorul psihanalizei.
– Domnule profesor, vreți să ascultați puțin ce ciudățenii a scris Freud?, m-a întrebat Hakim după aproximativ o oră.
– Nici o problemă, aștept să-mi spui… ciudățenii, l-am aprobat eu.
– Ascultați ciudățenie: în „Three Essays of Sexual Theory” Freud a scris că prima fază a dezvoltării sexuale, denumită orală, începe încă de la naștere, cînd bebelușul suge la… sîn. A doua fază, denumită anală, se manifestă din anul al doilea, cînd copilul se concentrează pe… anus, avînd plăcerea… defecației. Ce imaginație bolnavă a avut Freud! A treia fază se numește falică și începe la patru ani, avînd ca obiect al concentrării chiar… penisul. Aici, da, sînt de acord cu Freud, dar auziți altă ciudățenie: cică această fază se termină atunci cînd copilul nu mai are atracție sexuală pentru mama lui; în consecință, îi dispare complexul Oedip și intră într-o perioadă numită de latență, cînd își construiește încet-încet o parte a psihicului lui, denumită superego sau conștiința.
– Ce este complexul lui Oedip?, l-am testat eu pe Hakim.
– Freud a descris complexul lui Oedip în lucrarea „Totems and Taboos”.
– Ce este tabu-ul?, am continuat eu cu întrebările.
– Tabu-ul este un cuvînt de origine polineziană, care în societățile primitive însemna sacru, dar și interzis; altfel spus, este o interdicție a cărei încălcare atrage automat sancțiuni.
– Ce este totemul?, am trecut eu la foc automat cu întrebările.
– Totemul este un animal, o plantă sau un fenomen natural, care a devenit un apărător spiritual al familiei, ginții sau tribului; de totem sînt legate anumite tabu-uri.
– Am înțeles, dar n-ai ajuns la complexul lui Oedip.
– Freud a spus că dacă totemul este tatăl, atunci pentru fiu apar două tabu-uri: 1) să nu fie ucis totemul; 2) să nu se ajungă la relații sexuale cu soția totemului. Deci, după Freud, complexul lui Oedip este dorința reprimată a copilului de a-și ucide tatăl și de a se căsători cu mama lui, adică exact ceea ce n-a făcut eroul omonim din mitologia greacă, care a ajuns să-l omoare pe Laios, tatăl lui și s-o ia de soție pe Iocasta, mama lui.
– Această poveste tristă a fost descrisă de poetul grec Sofocle în tragedia „Oedip rege” și reluată de compozitorul român George Enescu în opera „Oedip”, i-am atras eu atenția lui Hakim.
– Nu știam, a comentat discipolul meu, după care m-a întrebat: doriți să vă spun o altă bombă lansată de Freud legată de complexul lui Oedip?
– Desigur, l-am încurajat eu pe discipolul meu.
– Freud a afirmat în „Obsesive Acts and Religious Practices” și în „The Future of an Illusion” că orice credință în Dumnezeu este, de fapt, o prelungire în stare de adult a dorinței avute în copilărie de a avea un tată idealizat puternic și protector.
– Aceasta a fost rațiunea pentru care Freud a fost un evreu nereligios, am intervenit eu.
– O fi fost nereligios Freud, dar el a studiat atît de mult „Exodul”, încît a scris în „Moses and Monotheism” următoarele, citez: „Moise (…) a fost, după mărturiile tradiției, irascibil și subiect de porniri impulsive. Dar Michelangelo Buonarotti a sculptat (…) o ființă superioară lui Moise. Masa colosală dotată cu o putere supraomenească și exuberantă a personajului nu este decît un mijloc material de a exprima efortul formidabil de care un om este capabil să își înfrîngă pasiunea proprie în numele unei misiuni la care el s-a dedicat”.
– Aici, cu siguranță că Freud are dreptate, deoarece am admirat la biserica „San Pietro in Vincoli” (Sfîntul Petru în Lanțuri) din Roma această statuie, în care este redată cu măiestrie nervozitatea lui Moise la vederea necredinței în Dumnezeu a poporului, care a ajuns să se închine la un… vițel meșterit din aur, mi-am exprimat eu opinie.
– Stați, că nu am terminat! Freud mai scrie că Moise ar fi fost un aristocrat egiptean care și-a propus să convertească poporul evreu pribeag în Egipt la o religie monoteistă preexistentă. Apoi, aceiași oameni l-au omorît într-o revoltă pe acest Moise pentru că era prea sever. Apoi, a apărut un alt Moise, mai concesiv, care i-a condus în continuare. în final, memoria colectivă a reținut un singur Moise ca Profet. Mai mult, Freud s-a închipuit a fi un fel de Moise care a ghidat oamenii spre „pămîntul promis” al… inconștientului din creier.
– Dar cum explici credința creștinilor în Fecioara Maria care, după Freud, ar înseamna prelungirea în stare de adult a dorinței avute în copilărie de a avea o mamă idealizată, puternică și protectoare?, l-am testat eu pe Hakim.
– Ăăă…, poate pentru că în comuna primitivă a fost o perioadă de …matriarhat, în care femeile conduceau familia, ginta sau tribul, a răspuns, zîmbind, discipolul meu.
– Conform logicii tale ar rezulta că în istoria arabilor, care nu se roagă la Fecioara Maria, s-a petrecut o excepție, în sensul că a lipsit… matriarhatul?, am intrat eu în jocul studentului meu.
– Nu știu exact, dar bărbații adevărați ca mine, care au citit bine versetul 34 al suratei „Femeile” din Coran, în care se spune: „Bărbații au autoritate asupra femeilor datorită favorurilor pe care Allah le acordă (lor)… și cînd voi (bărbații) vă temeți că ele sînt infidele… băteți-le”, nu s-ar putea obișnui ușor cu gîndul că au fost conduși, într-o anumită epocă din perioada preislamică, de… femei, a răspuns Hakim, cu o mină destul de serioasă ca să îmi dau seama dacă a continuat să glumească sau a vorbit serios.
totem sînt legate anumite tabu-uri.
– Am înțeles, dar n-ai ajuns la complexul lui Oedip.
– Freud a spus că dacă totemul

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!