Sărbători creștine

Ultima jertfă a Vechiului Testament

* Tăierea cinstitului cap al Sfîntului Ioan Botezătorul

Ultima sărbătoare a anului bisericesc este „Tăierea cinstitului cap al Sfîntului Ioan Botezătorul”. La 29 august drept-măritorii creștini serbează momentul intrării înaintemergătorului în âmpărăția cea veșnică, cu post și rugăciune, în amintirea suferinței și jertfei sale, dar și a întregii sale activități de slujire a adevăratului Dumnezeu. Conform Evangheliilor sfinte, începutul activității publice a Mîntuitorului Hristos s-a realizat prin Botezul Său la rîul Iordanului de către Sfîntul Ioan, cînd Duhul Sfînt S-a coborît asupra Sa „în chip de porumbel” (Matei 3, 13 – 17; Ioan 1, 29 – 34). Deși n-a avut păcat (Ioan 8, 46), Hristos a acceptat să-Și inaugureze opera de mîntuire obiectivă cu Botezul în Iordan de la Ioan, pentru a împlini atît o rînduială profetică sacră (Matei 21, 25), cît și ca un semn anticipat al jertfei de pe Golgota.
Iisus a venit la Iordan atras de Ioan – profetul care făcea legătura dintre Vechiul și Noul Testament. O parte din poporul israelit văzuse în Ioan pe profetul Ilie care anunța venirea lui Mesia (Matei 11, 14). El era vocea care striga în pustie: „Pregătiți calea Domnului” (Mat. 3, 3). Mîntuitorul, vorbind mulțimilor despre Ioan (Mat. 11, 7 – 11), a recunoscut că acesta pregătise „calea dreptății”, convertind păcătoșii, în special vameșii și desfrînatele (Matei 21, 32). Sfîntul Ioan Botezătorul a predicat în „deșertul Iudeii” (Matei 3, 1), lîngă Marea Moartă, nu departe de Qumran, unde s-au descoperit celebrele manuscrise ce confirmă originea divină a Scripturii. Predica „pocăința” (convertirea), dar fără intenția de a întemeia o sectă (Luca 3, 7 – 14). Practica un singur botez, cel cu apă, ca pregătire pentru Mesia și ca o anticipare a Botezului creștin cu Duh Sfînt (Luca 3, vers. 3 și 16). Esențial, el recunoaște cu siguranță în Iisus Hristos pe Fiul lui Dumnezeu (Ioan 1, 34), făcînd o referire precisă la profețiile veterotestamentare: „Iată MIELUL LUI DUMNEZEU, Cel ce ridică păcatul lumii” (Ioan 1, 29 și 36).
Una din dispozițiile morale ale sfîntului Ioan a fost aceea de a cere mulțimilor de oameni care veneau la el: iudei, vameși, ostași, fel de fel de păcătoși, să facă „fapte vrednice de pocăință”. „Bărbat sfînt și drept” (Marcu 6, 20), desăvîrșit ascet și practicant al Legii mozaice, el nu cerea decît atît: „nu faceți nimic mai mult peste ce vă este rînduit” (Luca 3, 13). Cu toate că, din proprie experiență, își dădea seama de severitatea Legii veterotestamentare, Ioan a denunțat deschis ceea ce era contrar Legii, avînd curajul să-l acuze pe regele Irod Antipa (Tetrarhul): „Nu-ți este îngăduit să ții pe femeia fratelui tău” (Marcu 6, 18). Faptul acesta, la instigarea Irodiadei, fosta soție a lui Filip (fratele lui Irod), i-a adus moartea prin tăierea capului în temnița de la Macherus (Marcu 6, 17 – 29). Un rol nefast l-a avut Salomia, fiica Irodiadei, care ceruse în mod special această pedeapsă.
Avea abia 32 de ani cînd sîngele lui Ioan – ultima jertfă a Vechiului Testament – a curs în „țărîna” din care se ridicaseră atîția profeți pentru a pregăti „calea Domnului”. Ucenicii Sfîntului Ioan, auzind de jertfa sa, au venit în ascuns, au ridicat trupul și l-au înmormîntat (Marcu 6, 24 – 29). Cinstitul său cap a fost ascuns de Salomia, fiica Irodiadei, din cauza căreia se petrecuse nelegiuirea.
O veche referire din Tradiție ne înștiințează că Salomia a avut o soartă foarte crudă, pe măsura fărădelegii săvîrșite. După ce Irod și Irodiada, amanta sa, au fost exilați de către senatul roman, pe la anul 39 (d.Hr.), Salomia a plecat în deșertul Iordanului, apoi în Orient. Răpită și vîndută ca sclavă, a fost prinsă de niște pirați care au torturat-o și au aruncat-o în apa rece ca gheața a unui rîu. Un sloi mare de gheață i-a retezat capul, înțelegînd în ultima clipă această pedeapsă divină.
Cinstitul cap al Sfîntului Ioan Botezătorul se află azi în Damasc (Siria). Un picior al său a fost adus în țara noastră. Ctitorii Mănăstirii Secu (Neamț), banul Ureche și ceilalți, l-au așezat în această veche lavră a spiritualității ortodoxe, unde a fost păzit și venerat pînă în epoca Eteriei. Din păcate, în anul 1821 a fost înstrăinat în Rusia.
Meditînd la faptele Sfîntului Ioan, care cerea apărarea prescripțiilor morale divine, să ne aducem aminte că sfinții, în „frunte” cu Maica Domnului și înaintemergătorul „vor judeca lumea după faptele ei” (Matei 18, 18), la parusia Domnului. (Pr.prof.dr. Constantin LEONTE)

P.S.: Luni, 16 august 2004, o echipă de arheologi britanici, condusă de cercetătorul Shimon Gibson, a anunțat că s-a descoperit locul unde Sfîntul Ioan i-a botezat pe cei mai mulți dintre ucenicii săi. E vorba de o peșteră lungă de 24 de metri și lată de 4 metri, cu 28 de trepte care duc la un lac subteran. Peștera a fost descoperită la 4 km de Ain (Ein) Kerem, localitatea natală a profetului. Pe pereții peșterii au fost descoperite reprezentări din epoca bizantină, printre care și imaginea unui bărbat îmbrăcat în piei de animale, așa cum fusese ținuta Sfîntului Ioan. Au mai fost recoltate aproximativ 250.000 de cioburi de ceramică provenind de la ulcioarele folosite în ritualul botezării. Călugării din secolele IV – V obișnuiau să vină în acest loc sacru pentru a cinsti memoria Botezătorului.Matei 3, 1), lîngă Marea Moartă,

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!