Recurs la istorie

Documente probatorii și încercări de falsificare

* Catolicii din așezările situate pe pîrîul Răcăciuni

Satele componente ale comunei Răcăciuni au, prin excelență, un trecut românesc, de la prima lor atestare documentară și pînă în zilele noastre. Sondajele arheologice au stabilit existența unora încă din epoca neolitică, ceea ce reprezintă o vechime de șapte, opt milenii.
în timpul domniei comune a lui Ilie voievod și a lui Ștefan voievod, 1436 mart. 8 – 1442 după aug. 1, Mihul Buzatu a obținut un privilegiu „pentru ocina Sa dreaptă, Satul la Gura Răcăciuni, pe Siret”. Documentul respectiv a fost pierdut atunci cînd țara a fost prădată „pînă în Lunca Mare de către Ali-beg, fratele său, Schender-beg și cu Țăpăluș”. Mihul Buzatu s-a prezentat la Ștefan cel Mare și a relatat situația. ânțeleptul și viteazul domn al Moldovei a hotărît consultarea cu megieșii, și numai după aceasta, în anul 1481 (6989) oct. 15, în cetatea de scaun a Sucevei, a eliberat alt uric pentru satul „La Gura Răcăciuni, pe Siret”. Din nefericire, documentul din 1481 a consemnat existența numai a satelor: La Gura Răcăciuni și Lunca Mare; ambele au fost menționate ca fiind pe Siret, înțelegînd prin aceasta valea rîului, nu malul acestuia. Ultimul poartă și astăzi un nume pe care nu-l merită, Gheorghe Doja, atribuit într-o perioadă de tristă memorie pentru poporul român, atunci cînd țara nu era condusă de adevărații reprezentanți autentici ai neamului, ci de ultrașovinii staliniști, sovietici și maghiari, care comandau și controlau totul în România acelor timpuri.
Potrivit prevederilor Legii administrative publicată în anul 1864, în Plasa Bistrița de Jos a fost organizată comuna Răcăciuni, care cuprindea și satele „megieșe” menționate sub această formă, în 1481. După trecerea a opt ani de funcționare a celor 76 de comune ale județului Bacău, în anu 1872 au fost organizate comunele: Fundu Răcăciuni și Răcăciuni, între cele 85 de comune ale județului. Așezările respective au cunoscut dezvoltarea lor normală și firească, indiferent de modificările administrative. Răcăciuni s-a bucurat de onoarea de a fi centru de ocol și de plasă pînă în 1942. în acest an a fost organizată plasa Domnița Maria, care cuprindea și comunele: Gheorghe Buzdugan, cu centrul în satul istoric Lunca Mare și Răcăciuni.
După lovitura de stat din august 1944 și pînă în zilele interminabilei tranziții, evoluția societății românești a fost dirijată numai de oameni incompetenți, jefuitori și distrugători de neam, țară și popor, dușmani înverșunați ai propriului popor, pe care pretindeau că îl guvernează dar, în fapt, l-au lipsit de rezultatele muncii sale. Românii catolici de pe zona de competență a comunei Răcăciuni nu constituie o populație străveche și nici veche, deoarece aceasta a fost convertită de către misionari catolici, care aveau nevoie de asemenea credincioși pentru a putea să-și justifice prezența în Moldova la conducerea misiunilor formate treptat aici. Prezența unor astfel de credincioși a fost arătată pentru prima dată în anii 1694-1697 de către misionarul Aloysius Bevilacqua, organizatorul Parohiei catolice Faraoani. Atunci au fost arătați ca locuitori catolici în satul Lunca Mare (scris de misionarul italian în formă modificată de el „Longa Mare”): Elisabet Zebe, cu patru băieți; Martinus Petros, soția și trei fii; Agata Cjabor și un fiu; Petrus Cico, soția și un fiu; Ioannes Cico, soția și patru copii. în cele cinci familii, cu onomastica românească scrisă în formă latinească, trăiau 21 de enoriași. în satul Slobozia, probabil viitorul Fundu Răcăciuni, se aflau două familii refugiate din Săbăoani, unde regele Poloniei încerca să organizeze o tabără militară pentru lupta împotriva otomanilor. Aceștia erau cunoscuți sub numele: Valentinus din Săbăoani, soția și trei copii; Mihail din Săbăoani și soția. în viitorul sat liber românesc Fundu Răcăciuni se aflau două familii venite de la Săbăoani, care s-au bucurat de ospitalitatea ortodocșilor și s-au așezat între ei. Totalul credincioșilor de aici era de șapte persoane.
Documentele primilor catolici atestați aici, ca și în toată Moldova, arată puțini români catolici, iar dezvoltarea lor ulterioară a fost protejată de statul moldav, domnul, demnitarii și înalții slujitori ai Bisericii Ortodoxe, conform prevederilor Tratatului de la Carlowitz, atîta vreme cît slujitorii catolici nu lezau libertatea și demnitatea majorității ortodoxe a românilor. Numai conviețuirea și respectul reciproc au putut duce la progresul ambelor comunități religioase care trăiau în localitățile situate pe cursul pîrîului Răcăciuni și în cele învecinate, lipsite de intriganți și agresori maghiari și maghiarizați.
Satul Lunca Mare a fost menționat în plîngerile răzeșilor din Cleja de Sus și Cleja de Jos adresate domnului Moldovei, ca și în hotarnicele întocmite de demnitarii numiți de instanțele supreme de judecată, deoarece avea limită comună cu cele două proprietăți de-a lungul secolelor XVIII și XIX, cînd au avut loc numeroase judecăți între comunitățile răzeșilor de aici.
în cursul anului 1793 a fost organizată Parohia catolică Cleja. Din acest moment responsabilitatea enoriașilor de la Răcăciuni și Fundu Răcăciuni a trecut asupra administratorului de aici. în anul 1799 Berardi a efectuat o căsătorie la Parohia catolică Cleja între tineri din Răcăciuni. Aceasta demonstrează continuitatea catolicilor în Răcăciuni, dar numărul lor era mic. în anii 1799 și 1800 au fost consemnate și botezuri ale copiilor catolici din Răcăciuni. Onomastica părinților celor botezați, ca și a cununaților, era una specifică românească, autohtonă.
La începutul secolului al XIX-lea au fost arătate satele: Gâșteni, cu 25 de familii, iar Răcăciunii aveau 30 de familii. Nu s-au făcut precizări în privința credinței religioase a acestora, dar majoritatea acestora era ortodoxă. în anul 1816 „Gâștenii” a fost arătat ca fiind al slugerului Ioan Brăiescu, cu 47 de locuitori birnici, iar Răcăciunii – al comisului Lupu Balș, pe care se aflau 86 de birnici. După 1818 administratorii Parohiei catolice Cleja au profitat de autoritatea crescîndă a împăratului de la Viena, cel mai strașnic susținător al agresiunii catolice împotriva ortodoxiei românilor și au realizat convertiri la catolicism în: Sascut, Petrești, Buciumeni, Adjud, Curmătura, Șișcani, Giurgeni, Pâncești, Mocani, Găiceana (scris Ghetcioni), satul Nou (Pogonovo), Tamași, Horgești. Copiii botezați din aceste așezări proveneau numai din familii cu autentică onomastică românească: Bunu, Varvara, Chiriac, Petre, Andrei, Dumitru, Ungureanu, Alecu, Boieru. Autoritatea parohului de la Cleja se exercita în așezări aflate în ținuturile: Bacău, Putna, Tecuci. în 1821 au funcționat administratorii Vincentius Fedeli și Anton Finta. Numărul botezaților a fost de 105 copii proveniți din așezările: Cleja, Răcăciuni, Valea Rea, Sascut, Dieneț, Curmătura, Fîntîna Doamnei (actualul Sacut sat), Răcătău, Orbeni, Gioseni, Gâșteni, Somușca, Mocani, Buda, Valea Seacă, Găiceana.
Observăm cu ușurință că în anul revoluției pandurilor și al mișcării eteriste activitatea parohului de la Cleja era realizată în 17 așezări străvechi românești, cele mai multe înscrise în documentele secolului al XV-lea, dar activitatea lor datează, de fapt, din epoca neolitică, dacică, continuată în cele daco-romană, barbară și post- pecenego-cumană, cînd românii au continuat să trăiască pe pămîntul strămoșesc. Veneticii barbari au venit, au distrus, și-au pierdut urmele în neant sau au plecat în alte părți, unde au fost asimilați și au constituit noile popoare ale Europei prin conviețuirea cu urmașii românilor, acolo unde aceștia au rezistat. în rest, au apărut neamurile germanice și slave. Și nici cu inexistentele migrări maghiaro-secuiești. Remarcăm și subliniem că populația catolică de pe valea Răcăciunilor este rezultatul convertirii unor ortodocși din așezările respective. Fenomenul s-a petrecut la finele secolului al XVIII-lea. El nu are nimic comun cu inventatele colonii ungurești. (Prof.dr. Dumitru ZAHARIA)rotejată de sta

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!