Ștefan RADU
âmpărțirea puținelor fonduri disponibile pentru zonele sinistrate a declanșat scandaluri inimaginabile. Primarii – aflați sub presiunea electoratului disperat – cer cu înverșunare suplimentarea sumelor acordate de către Guvern, chiar dacă mulți dintre ei au atîta minte cît să înțeleagă faptul că nu mai este de unde! Prefecții promit că vor exercita presiuni, la rîndul lor, asupra Executivului, însă asemenea demersuri au din ce în ce mai puține șanse de a fi aprobate. Aproape că nu există județ în țara asta care să nu reclame nevoia de suplimentare a bugetelor de urgență. De unde bani? Dacă toți am fost afectați de inundații, cine să mai contribuie la pușculița comună? Poate doar împrumuturile externe să ne mai scoată din această criză…
Chiar și așa neîndestulătoare, sumele puse la dispoziția autorităților locale din zonele sinistrate sînt risipite cu o ușurință de-a dreptul idioată. Nu am auzit să se fi stabilit la nivel central – sau, poate, nu a fost făcută publică?!… – o strategie coerentă pentru finanțarea a lucrărilor de refacere. Doar președintele Băsescu, la un moment dat, a atras atenția că prioritatea zero este reconstruirea infrastructurii rutiere, feroviare și de transport a utilităților. în fapt, la nivelul județelor afectate, fiecare administrație a acționat cum a considerat de cuviință. Unii s-au concentrat pe refacerea podurilor și drumurilor, alții stau la taifas toată ziua cu romii nomazi ajunși mari sinistrați și astfel banii se cheltuie fără să se vadă mare lucru în urmă. Eu cred că ar trebui să se acționeze ca într-o familie. Dacă bugetul este restrîns, nu îl împarți într-o sută de direcții. Doar nu pleci două zile în concediu, cumperi un pantof pentru copil și dai cu var doar în debara! Nu rezolvi nimic așa! Renunți din start la ceva – de exemplu, pleci în concediu la anul ce vine – și rezolvi măcar o problemă ca lumea. La fel pot fi tratate și chestiunile de administrație locală. Eficiența se măsoară în probleme rezolvate, nu în proiecte inițiate și abandonate apoi din lipsă de finanțare. Acum, impresia generală este că banii veniți de la Buget se risipesc pe chestiuni conjuncturale: ici se construiește o cocioabă, cole de pietruiește un drum comunal, iar din resturi se cîrpăcește un pod ce va cădea sub greutatea primei chiciuri… Peste toate aste, mai avem de-a face și cu năravurile păcătoase ale românului obișnuit să creadă că statul este ceva de unde trebuie musai să furi. Deja au apărut cazuri de delapidare a materialelor de construcții trimise de Guvern, iar meseriașii angajați să lucreze pe șantierele subvenționate au mai ales grija „ciubucurilor” ce le pot face pe la diverși particulari, decît termenele contractuale stabilite cu autoritățile. Culmea este că se fură în cîrdășie cu funcționari locali, persoane desemnate tocmai pentru a gestiona aceste materiale plătite din bani publici.
Din prea mare sărăcie, devenim „galantoni” cu fondurile de stat de parcă nu tot noi sîntem cei care plătim taxe și impozite de ne cocoșăm. în loc să vezi, în comunitățile sinistrate, că localnicii, în frunte cu primarul și cei lalți funcționari, s-au organizat în echipe de muncă pentru a ridica noi case, a repara drumuri și a întări podețe, dai peste grupuri care stau cît e ziulica de mare în mijlocul pieței și așteaptă ajutoare. Mă uitam la romii care își priponiseră caii de grilajele unei școli din județ. De ce nu erau cu animalele de tracțiune și atelajele lor la muncă, pentru îndepărtarea buștenilor, a stîncilor, la căratul materialelor și la sapatul fundațiilor? Fără bani! Pentru că tot pe gratis primesc adăpost și mîncare din partea comunității… Au timp de proteste, cer pămînt și case, însă nu i-am văzut organizați în detașamente de muncă, din zori și pînă în noapte. Că doar este și problema lor unde vor ierna!… Numai că pentru asemenea acțiune este nevoie de o administrație care să aibă o strategie precisă și o autoritate de necontestat. Nu doar banii ne lipsesc, ci și respectul față de bunurile comune, față de muncă și față de semenii care ne sar în ajutor. de către Guvern, chiar dacă mulți dintre ei au atîta minte cît să înțeleagă faptul că nu mai este de unde!
Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!
Opinii & Comentarii Cititori
0Nu există încă opinii la acest articol.
Fii primul care comentează! Părerile argumentate și respectuoase contribuie la o dezbatere constructivă.