Eroi au fost

în umbra dușmanului

Emoționat, prefectul județului Bacău, Criste Cristoveanu, se adresă bărbatului din fața sa, cu pieptul plin de decorații:
– Domnule Victor Popescu, fiți binevenit pe meleagurile băcăuane încărcate de atîta istorie. Este o onoare pentru noi să vă avem aici. Dumnezeu să vă călăuzească pașii în marea dumneavoastră misie ca director al „Orfelinatului Trotuș”!
Victor Popescu? La auzul numelui său, nemții încă mai tremurau. Era luptătorul din umbră care dădea inamicului lovituri necruțătoare. Se afla la Tg.Ocna acum, în luna lui mai 1918, pentru că nu se putea întoarce în Gorj de unde era originar. Inamicul nu părăsise teritoriul ocupat, iar el fusese condamnat la moarte în cuantumacie. Povestea lui extraordinară începe în noaptea de 3 spre 4 noiembrie 1916. Puternicile forțe germane încercuiesc Regimentul 18 infanterie Tg.Jiu. Românii sînt potopiți de focul inamicului. Sublocotenentul Victor Popescu, comandantul plutonului III, reușește să se strecoare din încercuire și să ajungă în satul său Valea cu Apă. De aici este hotărît să continue lupta împotriva ocupantului. Despre prezența lui Victor Popescu, aud și autoritățile germane. Trimit forțe să-l captureze. Vrednicul ostaș român nu stă cu mîinile în sîn. Doi ulani sînt trimiși pe lumea cealaltă, care încercau să-l captureze. âși organizară apoi un detașament de rezistență. Patrulele îl căutau pe Victor Popescu necontenit. Acesta scapă „travestit în popă, cioban, cerșetor, cărăuș”. în aprilie 1917, el consideră că se poate trece „la extinderea acțiunii”.
La 1 mai, răspîndește o „Proclamație”, în care cerea ca toată lumea să „pună mîna pe coasă, pe topor, sapă și pari și cîntați „Veșnica pomenire” dușmanului care ne batjocorește femeile și fetele noastre, ne ia hrana și laptele de la gura copiilor”, încheind: Veniți cît mai curînd în pădure, la șefii voștri care își fac datoria. Să vă dea Dumnezeu inima și curajul strămoșilor noștri, spre a ne apăra Țara”!
Detașamentul său băgă groaza și în trădător „călugărul Aftanghel Toma” care va fi executat. Peste tot, „Victor Popescu – așa cum arată un raport, este sărbătorit de către populația județului Mehedinți ca un erou național”. O altă acțiune îndrăzneață, a făcut-o în noaptea de 6 spre 7 iulie 1917, împreună cu doi prizonieri italieni, Pedro și Giuseppe Venuti. Executarea a 10 săteni pe 10/11 iulie 1917, îl determină pe Victor Popescu să se îndrepte spre Moldova. în drumul său, lichidează o patrulă germană ce maltrata locuitorii din Vulturești – Olt. Pe capul său se pune un mare premiu. După alte peripeții, reușește să treacă linia frontului în sectorul companiei a VII-a din Regimentul 33 Tulcea în zona Panciu – Crucea. Este reîncadrat în rîndul ofițerilor români și înaintat la gradul de locotenent.
Primitoare ca întotdeauna, Prefectura Bacău, îi va acorda acestui erou întreaga sa atenție. Abia la sfîrșitul anului 1918, Victor Popescu s-a întors la Tg.Jiu, unde i s-a făcut o primire triumfală. în 1966, a fost înaintat la gradul de maior.
A murit în 1967, la vîrsta de 82 de ani și a fost înmormîntat cu onorurile cuvenite unui mare și adevărat erou.
Despre el și faptele sale s-a făcut și un film care a rulat pe ecranele cinematografice și cele de televiziune. (Eugen ȘENDREA)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!