Daciada șpăgilor

Ovidiu PAULIUC

Românul are o imunitate foarte scăzută. La șpagă. Vine șpaga și i se bagă în suflet și în buzunar și nu îi mai dă pace toată viața. Și pe cît mai multă vine, pe atît mai multă trebuie. Că imunitatea la șperț e scăzută e clar. Dar se vede treaba că ducem bine boala pe picioare, din moment ce foarte rar cade cîte cineva răpus din pricini de șpagă. Iată că un asemenea caz nefericit s-a întîmplat acum două zile la Primărie, unde unui funcționar i-a sunat ceasul să plătească înapoi, și încă mult pe deasupra, pentru tot ce a băgat în buzunar ca să îl ajute pe un concetățean să primească o repartiție de locuință ANL. în acest fel, corupția din rîndul funcționărimii, dar mai ales din Primăria Bacău, pare eradicată, tăiată de la rădăcină, mergeți de acum și cereți locuințe, butelii, lemne de foc, Dacii, că veți fi întîmpinați cu zîmbetul pe buze și le veți primi pe loc. Din cîte se spune, funcționara prinsă cu mia de euroi nu este nici singurul și nici cel mai mare corupt din Primărie. Nu că ar fi acum mai mulți corupți decît pe vremuri, dar cert este că șperțuiala e cheia ușilor de la multe birouri. Și asta, chiar dacă mita nu înseamnă neapărat banii în plic, strecurat printre documentele date la semnat, ci, eventual, o „neînsemnată” contribuție la binele mers al echipei de fotbal. Care echipă? Echipa fanion, care se menține de ani buni la unul dintre capetele clasamentului.

O mie de euro șpagă nu ar fi foarte mult, cînd locuința visată valorează de 50 de ori pe atît. Dar se mai spune că mita crește proporțional cu înălțimea scaunului în care stă beneficiarul ei, proporțional și valoarea beneficiilor de pe urma șpăgii, iar nivelul ei atinge cote nebănuite și amețitoare uneori. Așa se face că pe la colțuri se vorbește de șpagă constînd în excursii peste hotare, mașini luxoase, terenuri, etc. Uneori, acestea poartă numele de cadouri. De cele mai multe ori însă, ele sînt șpagă cu acte în regulă.
Evident, nu o fi Primăria Bacău polul corupției. E atît de bine știut cîtă șpagă se dă prin vămi și e atît de memorabilă imaginea acelei găști de vameși prinși că au ascuns sute de euro pe la ciorapi, în coșul de gunoi sau în cotețul cîinelui. în localitatea de graniță din care mă trag, și unde există un important și nordic punct de frontieră, un vecin a reușit în circa cinci ani să își amenajeze un domeniu cum numai pe marginea lacului Snagov se mai pot vedea. Ce meserie are vecinul? Exact, e vameș.

Să ne amintim că, nu de mult, un fost șef al poliției române i-a pus în fruntea listei celor mai aprigi șpăgari pe profesori. O gogomănie mai mare doar pe la politicieni se mai poate auzi. A fost un fel de hoțul strigă „hoțul!”, cu care acel șef de poliție și-a dat cu firma în cap.
Avem mai multe cuvinte aproape sinonime pentru un mijloc de trai al funcționarului care nu ar putea supraviețui doar din leafă: „atenție”, ciubuc, șpagă, „drept”, peșcheș, plocon, gheșeft, mită și încă altele care desemnează, prin bogăția de cuvinte, și enorma bogăție de mijloace de a trage pe sfoară statul, societățile comerciale sau cetățeanul. Practic, un mod de viață extins de la funcționar la demnitar. Dacă la portarul unei instituții, care-ți cere un pol de parale și-o țigară ca să te lase să intri peste orele de program, sau agentul de circulație care vrea „o foaie” ca să-și ia picături de închis ochii, fapta respectivă poate fi descoperită doar cu detectorul de minciuni, în cazul demnitarilor „unși” opulența se poate vedea, îți sare în ochi, din vilele, fermele, reședințele, mașinile extra din care coboară. Căci este atît de evident că averile lor provin din mijlocirea unor afaceri, din uzul de informații confidențiale la care au acces, din „pila” pusă la colegul de serviciu sau de partid, din „aranjarea” unei licitații, din „pierderea” unor probe de proces, din inițierea unor hotărîri de consiliu, de Guvern și cîte și mai cîte gesturi „binevoitoare”.
Dacă nu ar fi existat șpaga la români, aceasta ar fi trebuit inventată. Iar dacă iei și scuturi ministere, agenții nationale, primării, regii și alte daravele de acest fel, de șpăgari, clădirile ramîn cam goale. Doar cîțiva amețiți, pe ici, pe colo, ascunși prin colțuri, temători și sfioși că mai există exemplare din specia lor. ovin din mijlocirea unor afaceri, din uzul de informații confidențiale

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!