Patronul circului care a poposit zilele acestea la Bacău

Dimitri Pironkov este la a cincea generație de circari

• „După ce se retrag, circarii mor”, spune Dimitri Pironkov N oriunde s-ar afla în turneu în țară, Pironkov își face timp să tragă cîte o fugă la Bacău, să pescuiască aici

Conducătorul Circului Pironkov, aflat zilele acestea la Bacău, vine din Bulgaria, unde familia lui are cel mai mare circ din acea țară și se îndeletnicește cu asta de mai bine de 150 de ani.
L-am găsit pe Dimitri Pironkov în fața circului său, cînd își servea cafeaua. Ne-a povestit cum e să fi circar și cum e să stai toată viața printre animale. Bărbatul cu părul lung și puțin grizonat ne-a spus că și el și soția lui provin din familii de circari, că au proprietăți în Germania, Franța și Bulgaria și că se simte mai mult român decît bulgar. în România stă de prin 1997 și în tot acest timp a învățat să vorbească limba noastră mai bine decît mulți români plecați afară. Pironkov ne-a explicat că în spatele camioanelor din jurul circului este casa lui, așa că el nu este niciodată plecat de acasă, ci doar își face cîte o casă în altă curte.

Reporter : De cîți ani faceți circ?
Dimitri Pironkov: De cînd mă știu. Eu provin dintr-o familie de circari vechi în Bulgaria și sînt la a cincea generație. Probabil fata mea va continua tradiția. Părinții mei încă mai conduc cel mai mare circ din Bulgaria.

Rep: Și familia pe care v-ați întemeiat-o e din „patru zări”.
D.P. Soția mea este nemțoiacă crescută în Franța, iar fata mea este născută în Spania. Pe noi ne unește doar limba română, pentru că atunci cînd ne-am cunoscut, eu nu știam franceză, iar ea nu știa bulgară și am găsit o limbă de mijloc, româna. Mama soției mele încă mai locuiește în Franța, unde avem o grădină zoologică pentru animalele bătrîne de la circ.

Rep: Cu ce ați început?
D.P.: Prima dată, pentru că eram mai ușurel, am făcut acrobații, am lucrat la trapez, tot felul de lucruri la înălțime. Apoi am evoluat pînă am ajuns să dresez animale, ca și tatăl meu. Totuși, bunicul a făcut cele mai periculoase dresuri pentru că se ocupa de tigri lei
și pantere.

Rep: Cînd se retrage un artist de circ?
D.P.: Cînd simte că îi cedează oasele. Eu mi-am rupt fiecare osișor din corp, dar m-am recuperat repede și am revenit în manej. Bunicul a făcut circ pînă la aprope 70 de ani. S-a retras pentru că și-a rupt piciorul în timp ce ținea pe umeri mai mulți acrobați. Piciorul nu i s-a mai vindecat cum trebuie și în scurt timp a murit. Așa se întîmplă cu toți circarii, după ce se retrag mor.

Rep: Cîte țări ați vizitat cu circul și unde v-a plăcut cel mai mult?
D.P.: în afară de China și Australia am fost în toată lumea cu circul familiei. Am stat pe drumuri ani de zile și am vizitat zeci de orașe. în America am stat doi ani și am străbătut-o de la Nord la Sud și tot nu am reușit să ajungem peste tot. Părinții mei, în vremurile războiului, au dus circul pe marginea frontului și acolo au dat reprezentații pentru soladați.

Rep: De cîți ani faceți circ în România?
D.P.: în 1997, eu și soția mea ne-am angajat la circul de stat, unde am lucrat pînă în 1999, cînd ne-am hotărît să ne facem un circ propriu. Am adus un cort, am angajat oameni și am plecat la drum. Acum putem spune că vizităm cel puțin 40 de orașe pe sezon și ne bucurăm de mult succes, pentru că au înțeles că noi le dăm calitate.

Rep: Ce nu vă place în România?
D.P.: (devine serios) Birocrația! Eu am circul înregistrat aici ca și firmă. E greu să faci ceva repede, pentru că trebuie să faci o mulțime de acte să așteți o mulțime de timp.

Rep: Atunci, ce este frumos la noi în țară?
D.P.: Totul! Aveți o țară superbă, cu peisaje frumoase, cu oameni buni. De aceea m-am hotărît să mă stabilesc cu familia aici. Am cumpărat un teren pe unul din brațele Dunării și o să fac acolo un loc pentru circ și un loc de ținut animalele. Chiar mă simt bine aici, deși am case și în Franța și în Germania și în Bulgaria. Mulți mă întreabă de ce nu plec afară și eu le spun că sînt afară, eu acum sînt stabilit în străinătate.

Rep: Sînteți dresor. Ce animale se dresează cel mai greu?
D.P.: Cel mai greu se dresează maimuțele, pentru că sînt rele. Maimuțele sînt animale de haită și ca în orice haită există un lider, ele m-au ales pe mine liderul lor. Numai eu pot să pun mîna pe ele. Eu mai dresez și pitoni. Sînt singurul din lume care dresează cei mai agresivi pitoni, ce pitoni vedeți în circuri și la expoziții sînt pitonii blînzi, care sînt doar de ochii lumii. Dar dacă vreți să îi puneți la treabă vă trebuie unul dintre pitonii mei. Și crocodilii sînt animale foarte periculoase, pentru că ei nu te văd nici ca stăpîn, nici ca prieten, ci doar ca hrană.

Rep: De cîte ori ați fost mușcat de animale?
D.P.: De multe ori. Pe mîini sînt peste tot mușcat de crocodili sau zgîriat de alte animale. Acum cîțiva ani, în Spania, m-a mușcat un șarpe de toată fața. Am avut noroc pentru că el cînd m-a prins eu nu am tras de el, că ar fi rămas fața mea în gura lui, ci l-am împins spre mine și el a dat drumul. Aveam pe față urme de parcă îmi cususe cineva un fermoar.

Rep: De cîți ani veniți la Bacău?
D.P.: De șase ani, cred. Este unul dintre orașele unde venim cu cea mai mare plăcere, pentru că ne simțim foarte bine și am învățat fiecare colțișor de aici. Dacă sînt în zonă, adică pe la Suceava sau pe la Brașov, mă urc în mașină și vin să pescuiesc aici. An de an mă duc la balta de la Berești, pentru că acolo se prind pești mari.

Rep: Cum e publicul aici?
D.P.: E un public inteligent, care te obligă să dai tot ce ai mai bun din tine pentru a-i impresiona. Eu stau pînă începe spectacolul la intrare și îi văd cum sînt supărați și intră mohorîți pe poartă. Bombănesc că sînt scumpe biletele, dar cînd ies sînt schimbați. Vin la noi, ne strîng mîna și ne invită și pentru anul următor. Chiar dacă este o afacere, plata noastră cea mai mare este bucuria publicului.
(A consemnat Alexandru COVACI)
Rep: Cînd se retrage un artist de circ?
D.P.: Cînd simte că îi cedează oasele. Eu mi

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!