Mens sana in corpore sano

O problemă foarte serioasă în România este azi deprecierea sănătății populației. Sînt multe cauze și numai o cercetare amplă poate stabili ponderea fiecăreia. Cu temei se incriminează POLUAREA: a aerului, a apei, a solului și – implicit – a produselor alimentare, provocată nu numai de noxele industriale ajunse în sol, ci și de pesticide, ierbicide și de îngrășămintele chimice administrate inadecvat. De reținut este și creșterea nivelului radioactivității. Poluarea, în toate ipostazele ei, se datorează în principal activității omului, acesta fiind obligat, în interesul sănătății lui, să-i reducă nivelul cît mai mult posibil. O altă cauză a deprecierii stării noastre de sănătate este STILUL DE VIAȚĂ IRAȚIONAL. Aici intră consumul de alcool, tutun, cafea în exces și alimentația inadecvată, ori deficitară (în totalitate, sau la anumite componente cum ar fi proteinele), ori peste nevoile organismului. Aici intră și ACTIVITATEA FIZICĂ, o latură a stilului de viață adesea și pe nedrept ignorată.
Românii nu se mulțumeau să spună „Mens sana in corpore sano”, ci făceau asiduu mișcare, ca și grecii care au inițiat atletismul și jocurile olimpice. Și în România s-a recunoscut utilitatea educației fizice, încă din secolul al XIX-lea, marele Spiru Haret punînd bazele educației fizice în școala românească. Din păcate, numărul orelor „de sport” a scăzut treptat, de la cca 4 pe săptămînă, la una, maxim două. Și nu numai atît: profesorul „de sport” este azi socotit, deseori, inferior celui de matematică, fizică, limba română etc, nedreptățit și la salarizare. Uitîndu-se că el trebuie să fie documentat serios și în medicină, psihologie, pedagogie, etc., Ministerul Educației și Culturii trebuie să ia foarte în serios declinul educației fizice în școală, aceasta fiind una din cauzele educației deficitare a tineretului nostru.
Copiii noștri au nevoie de profesori care să le sădească în minte și în suflet ideea că MIȘCAREA ÂNSEAMNĂ SĂNĂTATE, fără de care nu-ți poți trăi din plin viața. Nu de slujbași care să-i lase pe elevi numai să bată mingea după pofta inimii, apoi să tragă din țigară și din clondir. Sub privirile noastre nepăsătoare, Școala românească are mare nevoie de profesori convinși sută la sută de necesitatea mișcării care – după trezire – să facă gimnastică, determinîndu-i și pe elevi să procedeze întocmai, din convingere, cu bucurie.
Fiind student la Brașov, vedeam, mergînd pe jos spre Poiană, grupuri de nemți (copii, adulți și bătrîni peste 80 de ani). Nici unul nu fuma, cu bagaj puțin și fără băuturi alcoolice. Românii, cu vîrste pînă la 60 de ani, rareori peste, cum ajungeau „sus” se întindeau pe pături, mîncau bine, beau vin, bere și „tării” și fumau de zor. Trăgeau apoi un pui de somn și visau… Postăvarul. Să-l escaladeze?! Să fim serioși!
Am un respect deosebit pentru cea mai nobilă profesie: cea de medic. Românii au dat lumii medici cu faimă dar, cu amărăciune mă întreb dacă peste 40 la sută dintre ei fumează, cum să le ceri să lupte pentru un stil de viață sănătos? (Viorel GIURGIU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!