Maxime și cugetări

Predica fariseilor: credeți voi ce nu credem noi

Vasile PRUTEANU

Cînd a scris „Mult zgomot pentru nimic”, Shakespeare nici nu și-a imaginat că a fundamentat teoria ineficienței, scrie distinsul poet Mihai Pauliuc. Cîtă dreptate are poetul se verifică, în aceste zile, cînd s-a dezlănțuit marea bălăcăreală între cele două forțe politice: PSD și PRM pe de o parte, Alianța D.A. pe de alta. Sufocată de urgențele zilnice, lumea continuă să suspecteze ambele tabere de demagogie politicianistă, așezîndu-și convingerile cam pe la mijloc; adică nici unii, nici alții! Atacurile au pornit de la Adrian Năstase, care l-a asemuit pe Traian Băsescu cu Musollini, conturîndu-i astfel un comportament fascistoid. Judecîndu-l, însă, pe Năstase, înclin să cred că insolența lui are înainte de toate înțelesul ei etimologic: el este și rămîne un ins care nu e deprins să fie ceea ce a ajuns, dar e oprit să fie din nou. Fără să se întrebe dacă a meritat vreodată acea ascensiune pe ruinele unei societăți în dezagregare. Că Năstase îl urăște fundamental pe Traian Băsescu și Alianța D.A. nu mai trebuie demonstrat. E suficientă afirmația lui cum că „această alianță este o echipă de fanarioți ascunși în spatele lui Traian Băsescu, un individ cu vocația falimentului și tendințe dictatoriale”. Ca și cum PSD-ul și guvernul condus de Năstase n-ar fi pline de fanarioți, îmbogățiți fabulos în doar cîțiva ani sub „înțeleapta” și profitabila lui conducere. La urma-urmei, nici Traian Băsescu nu dovedește vreo simpatie față de Adrian Năstase și partidul lui. âi urăște cu aceeași patimă, numai că știe să ascundă mai abil (trecînd-o pe glumițe) această strașnică aversiune. Pînă la urmă „urile cele mari ucid sau se ucid între ele”, cum spune înțeleptul Tucidide. Oricum, Alianța D.A. pare hotărîtă să curețe Parlamentul de dinozaurii comuniști, de învîrtiții în structurile mafiote și de veleitarii gata în orice clipă să compromită, prin corupție, instituțiile statului. Eforturile președintelui și ale Monicăi Macovei vizează încheierea carierelor politice sau de execuție ale unor eunuci incapabili să întrevadă măcar viitorul țării, ale unor magistrați îmbătrîniți și înrăiți în ascultarea obedientă a oricărui parvenit aburcat în sfera decizională prin tupeu, gălăgie sau rapt economic.
Vinovat de enorme evenimente antidemocratice (precum mineriadele), unde s-a vărsat sînge omenesc, Ion Iliescu mai are marea îndrăzneală de a polemiza cu democrația, știind că baroniadele și vînzarea pe bucățele a economiei țării s-au produs sub sceptrul său roșu-moscovit. Ar fi bine să știe că „vinovăția cea mai mare nu e a acelora ce-au făptuit-o, ci a celui ce n-a împiedicat faptele murdare”, după cum afirma Bernard Shaw. Ori, în acest context politic, Ion Iliescu propagă aceleași veșnice minciuni populiste, încercînd să pescuiască a nu știu cîta oară aceeași încredere pe care i-a acordat-o o populație descumpănită și total neștiutoare a regulilor și jocului democratic. Un observator atent percepe repede că, bazați pe o ideologie mincinoasă, proștii s-au cocoțat pe gardul trufiei și de acolo trîmbițează obrăznicie cît încape. începînd de la Adrian Năstase și Mircea Geoană și continuînd cu Victor Ponta, Codrin Ștefănescu și acel neica nimeni, care răspunde la numele NICA (moldovenește – nimica). „Alianța mincinosului cu prostul multe răutăți poate face”, precizează Nicolae Iorga.
în țara unde combaterea înseamnă batjocură, firește că adeziunea multora nu poate fi decît lingușire. Sub acest scut și sub discreditarea sistematică a adversarilor politici, jaful țării ar putea continua, atîta timp cît Justiția rămîne încă ineficientă. Cu toate ezitările datorate faptelor abominabile, antipopulare ale fostei puteri pesediste, în rîndul acestui partid emanat din FSN apare (deși timid) tonul „victorios” în discursurile liderilor lui, dublat de o vehemență primară față de adversarii la putere. N-am auzit nici un cuvînt despre erorile proprii ale PSD cît a fost la guvernare. Să fi fost toți îngeri? Nicidecum! în zadar susțin că dracul nu-i atît de negru precum se spune. Desigur, dacă i-ai fost complice și încerci încă să-l mai cultivi. Acest soi de politică nu apare decît ca o manevră scandaloasă, de diversiune securistă, vizînd spălarea creierelor ca în timpul odioasei „epoci de aur” ceaușiste. Oricît de criticabilă ar fi Alianța PNL-PD, ea a făcut pasul remarcabil de a elimina compromișii de la guvernare și de a-i îndepărta pe corupți din instituțiile statului, obligînd impostorii să facă marșul spre înapoi. Cu mai multă sau mai puțină eficiență, dar cu o zbatere și o tenacitate notabilă, mai ales din partea doamnei Monica Macovei.
Speculînd o legislație deficitară, promovată de guvernarea pesedistă, actualei Opoziții îi este lesne să lupte în plan politic cu Puterea, încercînd să inculce populației gînduri mai proaste decît ale liderilor PSD. Ceea ce e o mare neobrăzare. Fierea liderilor PSD face lumea amară, dar mai mult pentru ei decît pentru noi, contribuabilii și votanții. Pentru că „încrederea într-un partid nu se pierde decît o singură dată. După aceea, orice ar pretinde că poate face nu v-a fi crezut”, e de părere Machiavelli. Averile umflate bombastic și banul de furat și-au pîrît stăpînii și atunci cu greu le-ar mai acorda credit politic oamenii năpăstuiți de lipsa medicamentelor, a veniturilor decente, a inexistenței locurilor de muncă etc.
Din păcate, nici Alianța D.A. n-a izbutit mare scofală în aceste domenii după aproape un an de la cîștigarea alegerilor, cu tot sprijinul acordat de UE. Valurile succesive de inundații și alte nenorociri căzute peste țară au direcționat fondurile bugetare spre alte priorități decît cele propuse, ceea ce explică și explozia protestelor diverselor categorii sociale. Omul resimte, în principal, lipsa a ceea ce îi este necesar. Abia apoi se gîndește la greutățile cu care se confruntă țara. Le înțelege sau nu, dar degetul acuzator se îndreaptă cu vehemență spre pieptul guvernanților. Faceți ce-ați promis, sau nu? Ca să știm și noi!bedientă a oricărui parvenit aburcat în sfera decizională prin tupeu, gălăgie sau rapt economic.

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!