Sinaxar creștin-ortodox și romano-catolic: Nașterea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Cînd omul reușește să creadă în Dumnezeu și în viața viitoare, cea veșnică, însușindu-și astfel cel mai adînd sens al vieții, și se pocăiește, schimbîndu-și viața, vine de îndată mîngîiera dumnezeiască prin harul lui Dumnezeu, care îl preface pe om, izbăvindu-l și de toate cele moștenite de el. Așa s-a petrecut cu mulți oameni care s-au pocăit, s-au nevoit cu smerenie și rîvnă, umplîndu-se de har; ei au devenit sfinți la care acum ne închinăm cu evlavie și le cerem să mijlocească pentru noi, deși mai înainte au avut multe patimi și moșteniri rele. Așa de pildă Cuviosul Moise Arapul, care mai înainte era tîlharul cel mai setos de sînge, avînd și o moștenire rea, din clipa în care a crezut în Dumnezeu s-a pocăit și s-a nevoit, de aceea cu timpul s-a izbăvit de toate patimile, l-a cercetat harul lui Dumnezeu și s-a învrednicit să primească chiar și harul proorocesc. El a întrecut în sensibilitate chiar și pe Marele Arsenie, care provenea dintr-o familie nobilă din Roma, avînd virtuți moștenite și o cultură înaltă. Prin urmare, totul este de la harul lui Dumnezeu și pe suflet îl poate ajuta numai un duhovnic harismatic, cu credință, care iubește sufletul și împreună pătimește cu el, pentru că știe marea lui vrednicie, îl ajută în pocăință, îl ușurează prin mărturisire, îl eliberează de neliniște și-l povățuiește la rau, sau alungă gîndul cu care vicleanul chinuiește sufletul sensibil, și îl vindecă. Nu există boală mai mare în lume decît gîndul, adică atunci cînd diavolul presează pe om, descurajîndu-l că nu se află într-o bună așezare. Și nu există doctor mai mare în aceste cazuri ca duhovnicul experimentat, care insuflă încredere prin sfințenia sa și alungă aceste gînduri de la făpturile sensibile ale lui Dumnezeu și vindecă suflete și trupuri fără medicamente, cu harul lui Dumnezeu, făcîndu-le să dobîndească și raiul.
Conștiința este prima legte a lui Dumnezeu, care a fost întipărită adînc în inimile primilor creați, și pe care o primește în continuare fiecare dintre noi ca pe o copie de la părinții lui atunci cînd se naște. Cei care au izbutit să-și subțieze conștiința lor prin cercetare zilnică de sine înșiși, se simt străini de această lume, iar oamenii se miră de comportamentul lor delicat. Iar cei ce nu-și cercetează conștiința lor nu se folosesc nici de studiile duhovnicești, nici de sfaturile bătrînilor și nici de poruncile lui Dumnezeu, pe care nu le vor putea împlini deoarece devin nesimțitori.
Cei care rănesc sau nedreptățesc pe oamenii sensibili lăuntric nu sînt oameni. Toți cei care nedreptățesc, pe ei înșiși se nedreptățesc veșnic, și cei care primesc cu bucurie nedreptățile ce li se fac sînt îndreptățiți să ia plata veșnică cu dobîndă. (Constantin GHERASIM)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!