Afacerea „Inundația”

Săptămîna viitoare se împlinesc două luni de la inundațiile care au devastat mai bine de jumătate din localitățile județului. Mii de hectare de teren agricol încă mai stau sub mocirlă, iar sute de kilometri de drumuri, comunale, județene sau naționale zac și acum rupte de ape. în multe din satele măturate de viitură, copiii vor trebui să străbată pe jos cîțiva kilometri buni pentru a ajunge la școală, iar cei care învață pe la liceele din oraș vor trebui să își caute gazde. Multe din societățile care asigurau transportul în comun în zonele afectate de inundații au sistat, din cauza drumurilor stricate sau aflate în reconstrucție, transportul pe aceste trasee, așa că părinții își fac griji în privința copiilor care vor trebui să meargă, de săptămîna viitoare, la școală.
Toate acestea pălesc, însă, în fața frămîntărilor celor rămași sub cerul liber. Cazați, pentru o vreme, de vecini sau de rude sau ghemuiți, pur și simplu, în culcușurile pe care și le-au improvizat printre ruinele caselor, sinistrații numără îngroziți zilele rămase pînă la venirea iernii. Mai puțin de două luni mai sînt pînă atunci, iar la temelia noilor case pe care ar fi trebuit să și le ridice cu materialele promise de Guvern nu au pus nici măcar un cancioc de beton. Banii pentru achiziționarea acestor materiale au curs, însă, cu nemiluita. La nivel național, pentru construcția celor 3.691 de case printre care se numără și cele aproximativ 770 ce trebuie ridicate în județul Bacău s-au pus la bătaie 513 miliarde de lei. Pentru a da dovadă de transparență, Guvernul nu a ezitat să facă publice și sursele din care provin acești bani: 200 de miliarde de lei au fost luate din fondul de intervenție al Guvernului, 200 de miliarde de lei au fost puse la dispoziție de Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului din programul de săli de sport, iar restul de 113 miliarde lei reprezintă economii realizate la lucrările efectuate în zonele din Banat afectate de inundații.

Licitație cu prețuri de lux

Alocarea acestor bani s-a făcut la aproximativ două săptămîni de la producerea calamităților, însă de atunci și pînă la data la care s-a stabilit și modul în care vor fi cheltuiți au mai trecut încă alte cîteva săptămîni bune. După mai multe discuții și amînări s-a stabilit ca achiziția acestor materiale să se facă prin intermediul Bursei Române de Mărfuri, iar instituția desemnată să se ocupe de organizarea acestor licitații a fost Agenția Națională a Locuinței.
Licitația a fost organizată pe 19 august. Economiile făcute astfel, care se cifrează la 34 – 36 de miliarde de lei au fost prezentate ca un mare succes. însă oamenii care se mai pricep cît de cît la construcții sînt de părere că sinistrații ar fi putut să își ia cu acești bani cu mult mai multe materiale, dacă în loc să le fie date de Guvern s-ar fi dus să și le cumpere singuri. Pentru fiecare sinistrat fără casă au fost repartizate 5.100 de tone de ciment, 700 de tone de oțel beton, patru metri cubi de cherestea, 2,8 metri cubi de lemn șarpantă, trei sute de kilograme de tablă zincată, patru ferestre, patru uși și șapte sute de kilograme de oțel beton. Fiecărei case reconstruite i s-au alocat aproximativ 139 de milioane de lei. Dacă ar fi fost să cumpere toate aceste lucruri din magazinele sau tîrgurile de materiale de construcții de prin partea locului, sinistrații băcăuani ar fi dat vreo 17 milioane de lei pe ciment, cam 12,5 milioane de lei pe oțel beton, 20 de milioane de lei pentru uși din cea mai bună calitate, cu cadran din lemn și acoperite cu furnir din lemn natur, cam 20 de milioane de lei pentru tablă, circa 16 milioane de lei dacă ar fi vrut să își pună geamuri termopan, așa cum primește acum de la Guvern și vreo patru – cinci milioane de lei, încărcat, pe cherestea. Adunat, maxim 90 de milioane de lei. Mai dădea, să spunem, omul, cîteva milioane de lei pentru transportul materialului pînă acasă, și tot îi mai rămîneau vreo 40 de milioane de lei să cumpere și ceva bolțari, ca să își ridice zidurile casei și să plătească și vreun om – doi, să îl ajute la ridicarea zidurilor.

Măsuri stupide

Varianta încredințării banilor fiecărui sinistrat în parte a fost susținută de mulți dintre primarii comunelor afectate de inundații. „Dacă li se dădeau banii în mînă oamenilor, acum erau făcute măcar fundațiile”, a spus, nu o dată, primarul comunei Agăș, Toma Marian Spoială. Și Angela Bogea, vicepreședintele Consiliului Județean, este de părere că sinistrații s-ar fi descurcat mult mai bine dacă ar fi primit în mînă banii promiși ca sprijin pentru reconstrucția caselor. în plus, mari discuții se poartă acum pe seama materialului lemnos. într-un județ în care tăierile de masă lemnoasă au devenit un mod de trai pentru mii de familii, lemnul pentru construcții necesar pentru ridicarea caselor este adus pe drumuri de la sute de kilometri distanță. „Aproape fiecare familie afectată de inundații are măcar o jumătate de hectar de pădure, însă oamenii nu sînt lăsați să își ia de acolo lemnul de care au nevoie. Am ajuns să fim amendați că luăm lemn din pădurea noastră”, spune Ioan Lucaci Porea, secretarul comunei Asău. în plus, oamenii se gîndesc că, dacă după trei săptămîni de la organizarea licitației de achiziție în județ nu au ajuns decît o zecime din materialele necesare, vor mai fi necesare alte două luni pînă cînd vor fi aduse toate cantitățile. (Elena SOLOMON)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!