Scurt pe 2

Gușă… ca o căpușă!

în contradicție cu celebra zicală, care s-a vrut întotdeauna a maximei sincerități, desprindem din noianul recentelor și pestrițelor declarații politice că ce e în Gușă, nu este neapărat și în… căpușă. De această neașteptată demonetizare de care străvechea și strămoșeasca noastră zicală s-ar fi putut lipsi, se face vinovat însuși Cozmin Gușă, care de fapt se comportă ca o căpușă. Ca o căpușă politică evident, căci doar de o căpușă de această factură ne mai lipsea, ca pe lîngă cele ecnomice deja știute să dea semnalul unei posibile diversificări. Cu alte cuvinte, de o bună bucată de vreme, ex-pesedistul, ex-pedistul, ex-pediatul cu șuturi în fund din aceste citadele ale politichiei dîmbovițene, prea… onorabilul domn Cozmin Gușă încearcă că cîștige capital politic, înfingîndu-se trainic în cîrca îndelung biciuită de furtunile și uraganele marine a lui Traian Băsescu. Altfel nu pot fi explicate perseverența și arivismul sălbatec ale acestui politician aflat într-o eternă devenire (ajuns, deocamdată la rangul de soldat care poartă în raniță bastonul ratării) care, prin orice luare de cuvînt, prin orice declarație făcută presei, este lovit în chip aproape patologic de fixul de a sări la gîtul președintelui, probabil animat de gîndul că aceasta este singura și adevărata cale de a accede spre vîrful ierarhiei politice. Dacă o termită isterizată și tembelă sare la gîtul unui elefant voind să-l… ștranguleze, nu înseamnă că va ajunge să-i ia locul sau să se transforme ea însăși în elefant. Gușă are această credință paranoidă, această obsesie vădit patologică care îl împiedică să-l abordeze și alte strategii, și alte proiecte de viitor care n-ar putea lipsi din agenda unui politician adevărat. Ca șef de micro-partid (pîndit de perspectiva unor viitoare și victorioase plenare ce se vor desfășura în spațiul… vast al unei cabine telefonice) neostenitul Gușă n-a catadicsit în numeroasele luări de cuvînt și declarații radio-televizate să amintească, fie și în treacăt de recentele inundații, de păsurile de zi cu zi ale oamenilor, să prezinte și el acolo o soluție cît de cît viabilă, fie chiar și una pentru… stîrpirea țînțarilor și a gîndacilor de bucătărie, dacă de mai mult nu este în stare! Dar să-și dovedească cumva utilitatea cît și faptul că ar merita un loc sub soare! Nu, stimabilul domn Gușă nu are altceva în… căpușă, decît de a-l ataca veșnic pe Traian Băsescu, deși ca om politic cum se crede a fi, populația așteaptă cu totul altceva decît această jalnică prestație de ins atins de țicneala unei veșnice vendete. Cum boala domnului Gușă pare să fie incurabilă, este greu de prevăzut vreo miraculoasă vindecare de… „băsescofobia” de care suferă atît de crunt în ultima vreme. în plus, îl pîndește un nou pericol de care încă nu este conștient. Concurența domnilor Geoană și Năstase, care sînt animați de aceleași înalte aspirații spre fotoliul prezidențial și cam cu aceleași mijloace ca ale domnului Gușă, iar din această redutabilă concurență, sfîrșitul liliputului politic ar putea fi acela a unei muște plîngînd în oala cu lapte!
în acest caz, cel mai nimerit lucru ar fi să purceadă la o grabnică alianță cu mini-partidul lui Petre Roman, cu microscopicul partid al lui Gigi Becali, și cu alte mignioane și drăgălașe formațiuni politice, a căror faimă n-a depășit încă bariera Chitila, spre a închega o nouă formațiune politică lipsită de orice concurență și care s-ar putea intitula P.P.R.R. Adică Partidul Politicienilor Ratați din România. (Horia Ioan POPESCU)concurență, sfîrșitul liliput

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!