–––––––––––––––––––––-

Lumea de după gratii

Celula VIP

• un ieșean a avut ocazia să împartă celula cu unele dintre cele mai cunoscute personaje ale României, de la Dumitru Sechelariu, la răspopitul Corogeanu și Omar Hayssam n pentru că primea zilnic pachete cu bunătăți, un pat din celulă transformat în masă fiind mereu plin, Sechelariu devenise șeful tuturor n dimineața însă, lege: fostul primar nu mînca decît miez de nucă tăvălit prin miere n carnea și tot ce primea erau ecologice, „de țară”, și erau împărțite cu ceilalți colegi de celulă n Sechelariu juca table noapte de noapte, pînă spre dimineață n cînd dădea un marț, urla de afla tot arestul n preotul Corogeanu tăcea mereu, citea toată ziua din Biblie, el fiind și cel care făcea curat în cameră n cînd ieșea la plimbare, preotul cînta, iar măicuțele în răspundeau tot prin cîntec, dar mai subțire, din alt cat al arestului

Un ieșean a stat la masă cu o mulțime de VIP-uri ale României. Asta nu s-a întîmplat în vreun restaurant, ci în celula arestului Poliției București, unde i-a cunoscut pe Dumitru Sechelariu sau pe preotul exorcist Petru Corogeanu de la Tanacu. Printre cunoscuți îi mai poate trece și pe Omar Hayssam, pe Robert Sandu, nepotul lui Mircea Sandu, președintele FRF, băgat în dosarul „Heroină pentru VIP-uri”, dar și celebrii frați Sile și Nuțu Cămătaru. Din motive lesne de înțeles, nu vom dezvălui identitatea celui care a povestit, pentru «Ziarul de Iași», zilele de arest împreună cu VIP-urile, spunîndu-i doar Vasilică. Ce fac VIP-urile cînd sînt încătușate, aflați din rîndurile ce urmează.

Vasilică, absolvent de studii superioare, a fost arestat în București pentru trafic de influență. Ca oricare altul în situația lui, ieșeanul nu se aștepta vreodată să facă cunoștință cu lumea de după gratii. „Este prima oară cînd vedeam arestul pe dinăuntru. Inițial am fost fost băgat într-o celulă goală, fără absolut nimic în cameră. Am stat acolo vreo jumătate de oră, timp în care mi s-a căutat o celulă în raport de faptă și de pregătirea pe care o aveam. Doar nu era să mă bage la un loc cu criminalii și violatorii. Așa că am ajuns în celulă cu Sechelariu, cu preotul de la Tanacu, un proxent și un economist”, își începe istorisirea Vasilică. Șocat de ceea ce i se întîmplă, ieșeanul a avut parte de o primire caldă din partea celorlalți patru ocupanți ai carcerei. „Cînd am intrat în cameră, Seche a fost primul care mi-a sărit în ajutor. Nu aveam decît cămașa de pe mine. «Hai, bă, că toți ajungem aici nepregătiți!», mi-a zis el prietenos. Apoi mi-a dat un tricou, un maieu și un prosop”. Celula în care se aflau cu toții avea șase locuri, dar un pat era liber. Aici, Dumitru Sechelariu improvizase o masă, plină cu tot felul de bunătăți. „Avea banane, piersici, mere, dar și roșii. Oricine se putea servi din ele. Și primea pachet în fiecare zi. Nici nu prea mai aveam nevoie de ghium (n.r. – mîncarea oferită în arest), pentru că Seche primea mîncare destulă de la Bacău, din gospodăria lui. Numai delicatesuri, carne de pasăre de țară, pui la rotisor. însă dimineața, lege: începea întotdeauna cu miez de nucă pisat cu miere de albine. Ne îndemna pe toți să luăm din bucatele lui”, își amintește Vasilică clipele din arestul Poliției din Capitală.

Cînd dădea Seche un marț afla tot arestul

Datorită numelui și a personalității sale, dar și a bogatelor pachete zilnice, Seche ajunsese să fie șeful neoficial al celulei. „Pentru că avea de toate și ne dădea din mîncarea lui, incomparabilă cu mîncare arestului, toți eram oarecum cu capul plecat în fața lui”, povestește ieșeanul. De multe ori, Seche le spunea celorlalți că a ajuns la vorbele bunului său prieten, omul de afaceri Corneliu Iacobov. „Mi-a zis odată: «Din cauza gurii tale, ai să ajungi în pușcărie!». Nu l-am crezut! Băsescu mi-a făcut-o! Eram vecini în București, prieteni de familie! Am cerut audiență la el și nu m-a primit”, se jeluia Dumitru Sechelariu celorlalți arestați din celulă. De obicei era bine dispus. Singurele zile cînd era foarte supărat, furios chiar, erau atunci cînd se întorcea de la instanță în celulă, pentru că nu i se admitea cererea de eliberare. âi trecea însă repede. Cea mai mare plăcere a fostului primar de Bacău era să joace table. „Stătea pînă noaptea tîrziu cu babaroazele în mînă. Cînd dădea marț, știa tot arestul. Striga: «Marișicăăăă! Mă doare-n p….»”, zice, rîzînd înveselit și acum, Vasilică. în fiecare zi însă Seche vorbea și la telefon, de unde își conducea firmele. Iar la final comanda bunătățile pentru a doua zi.

Preotul exorcist cînta în curte, iar măicuțele îl acompaniau de la etaj

într-un alt colț al camerei, un bărbat cu barba lungă și roșcată stătea liniștit, parcă absent și nepăsător de ceea ce era în jurul lui. Era părintele Petru Corogeanu, preotul de la Tanacu, acuzat pentru omorîrea măicuței Irina, pe care o credea posedată de diavol. „Părintele stătea liniștit în banca lui. Tot timpul era cu biblia în mînă. Era în schimb un bun executant. El era cel care făcea curat în cameră, păstra ordinea. Seara, înainte de stingere, spunea rugăciuni și se închina spre răsărit”, spune ieșeanul despre «popa de la Tanacu». însă pe Vasilică l-a impresionat un alt lucru legat de părintele Corogeanu. „Cînd ieșeam la aer, părintele cînta cîntece bisericești. Din clădire, de undeva de la etajul I, măicuțele îi răspundeau tot cîntînd, intervenind atunci cînd trebuia. Era un semn de devotament, de solidaritate, și în același timp cîntau cu credință în Dumnezeu”. Ieșeanul a rămas impresionat și de numărul mare de scrisori primite de părintele Corogeanu. Majoritatea mesajelor de susținere veneau din zona Ardealului. „Cei din Transilvania i-au trimis mulți bani pentru avocați. âi trimiteau tot felul de lucruri. Odată, cineva i-a trimis o pastă de dinți străină, nu chinezării. «Vreau să o dau cuiva, că nu știu ce să fac cu ea. Eu mă spăl pe dinți cu pastă obișnuită, nu cu scumpeturi», s-a speriat de cadouri preotul de la Tanacu.

Omar Hayssam era năpădit de mesaje de dragoste

Cînd venea seara, apăreau și hohotele de rîs. Erau momente comice al căror subiect era nimeni altul decît Omar Hayssam, cel acuzat că ar fi pus la cale răpirea ziariștilor români în Irak, aflat într-o celulă vecină. „Pe înserate, aproape în fiecare zi, se auzea o voce feminină care striga în zadar la Hayssam. „Se prăpădeau de rîs toți! âi striga: «Hayssame! Hayssame, te iubesc! Sînt eu, ziarista! Vino și răpește-mă!»”, povestește Vasilică despre ce striga „Geta”, așa cum era poreclită vocea. Omar Hayssam nu gusta glumele. „Era foarte abătut. închis în el, nu vorbea cu nimeni. A vrut să se sinucidă și, ca măsură de precauție, polițiștii îl supravegheau mereu prin vizetă, care rămînea deschisă non stop”.

Cine înghițea un morcov întreg era bun de transportat cocaină

La un moment dat, Vasilică a fost mutat în altă celulă decît cea cu Sechelariu. Acolo l-a întîlnit pe un terorist PKK, poreclit Ochalan, un proxenet, Bujor, și un transportator de droguri poreclit „Pelicanul”. „Nu știu cum a ajuns teroristul în arestul din România. Era poreclit Ochalan după numele liderului formațiunii teroriste. Turcii au cerut ca acesta să fie extrădat, au insistat mult la un moment dat. însă românii nu l-au dat, și a rămas aici”, spune Vasilică. Cel mai interesant personaj din noua celulă i s-a părut a fi „Pelicanul”. „Era de undeva din Neamț. A fost racolat de o rețea de traficanți de droguri. A fost dus în Spania, unde a dat „probe”. Adică trebuia să poată înghiți un morcov! Așa se verifica elasticitatea gîtului și dacă era bun de cărat droguri. A fost unul dintre cei care a reușit și a plecat mai departe, în Venezuela. Aici, traficanții l-au pus să înghită cocaină împachetată, care urma să fie transportată în Olanda. A înghițit, săracu’, 800 de grame. A zis că erau și care puteau duce și mai bine de un kilogram!”, povestește uimit ieșeanul. „Beneficiază de înjumătățirea pedepsei, pentru că i-a dat în gît pe ceilalți membri ai rețelei”, adaugă Vasilică.

Frații Cămătaru fac legea în pușcărie

Contrabandistul cu care se mai afla în celulă se numește Costel Buzura. Fusese condamnat în lipsă pentru cotrabandă și a fost prins prin Germania. „Era plecat de 20 de ani în Suedia. Avea într-un orășel de pe Dunăre trei vaporașe cu care făcea contrabandă cu persoane și motorină. Era acuzat că «a constrîns moral» echipajele vaporașelor să facă contrabandă pentru el, dar zicea că e nevinovat. Se lăuda cu afacerile lui, că ar fi vîndut multe utilaje pe la instituțiile statului și pe la oameni de afaceri din Iași”, își aduce aminte Vasilică. Buzura i-a povestit ieșeanului și cum a ajuns în celula în care l-a găsit: din ordinul lui Sile Cămătaru – cap interlop al lumii bucureștene. „Prima dată am fost dat în celula lui Sile. Ăsta mă provoca tot timpul, mă zădăra. Vroia să se impună în fața mea, să-mi fie și mie șef. Nu i-am permis. I-am propus să ne-o dăm parte-n parte afară, cînd ieșim la aer. Nu a vrut. I-a fost frică”, i-a spus Buzura lui Vasilică despre înfruntarea cu Sile Cămătaru. Despre Nuțu, fratele lui Sile, contrabandistul avea cuvinte mai blînde. „Nuțu îi mai cizelat, mai educat. Nu-i arțăgos, ca frate-su. Dar împreună conduceau arestul. Ei știau chestii înainte să se întîmple. Ei ordonau să fie mutați unii din niște celule în altele. Nimeni nu avea curaj să le spună ceva”.

„Băsescu niciodată nu răspundea prin da sau nu”

Nici polițiștii care supravegheau arestul nu au scăpat de ochii lui Vasilică. Fiecare a primit de la arestați cîte o poreclă, în funcție de modul în care se comportau cu cei din celule, dar și pentru asemănarea cu personajele. „Unul dintre ei era «Figo», pentru că era crăcănat. Era în tură cu «Băsescu», un alt polițist căruia chiar îi plăcea să i se spună așa. Avea puțină chelie și avea o oarecare asemănare cu președintele”, spune rîzînd Vasilică. „Băsescu, orice îi cereai, nu îți răspundea niciodată cu «da» sau «nu». Spunea: «în limita posibilităților se poate rezolva», adică «nu». L-am făcut, cu tot cu vorbele lui! âl întrebam direct: «în limita posibilităților, se poate rezolva?» Atunci el trebuia să spună da sau nu”, povestește ieșeanul. în urmă cu cîteva zile, Vasilică a fost pus în libertate. A plecat din arest, iar acum stă printre ieșeni, nu printre VIP-urile din arestul Capitalei. Speră să nu mai ajungă vreodată în spatele gratiilor: „Nu vreau să mai văd arestul pe dinăuntru. Chiar dacă se modernizează și pun și prize, și televizoare, așa cum au promis că vor face Mărgărint, Iacobov și frații Iancu”. (Andrei AȘTEFĂNESEI)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!