Recurs la istorie

„Status animarum” și falsificatorii de adevăr (1)

* Atestarea documentară a construirii bisericii catolice în Valea Seacă , Bacău și a organizării parohiei de aici

Falsificatorii istoriei catolicilor din Moldova și denigratorii trecutului național românesc al populației de aici susțin, fără argumente documentar-științifice, migrările succesive ale maghiarilor, secuilor și sașilor din Ungaria și Transilvania încă din perioada premergătoare întemeierii statului Moldova. Dintr-o comunitate mai mică de 10.000, ajunsă la circa 200.000 de persoane, maghiarii ar fi reușit să populeze Panonia, Transilvania și Moldova dintre Carpați și Nistru. Primelor „colonii” le-ar fi urmat un exod de maghiari, secui și sași, husiți, petrecut în anul 1420. Documentele interne și cele externe nu au consemnat nimic despre „coloniile maghiare” și nici despre prezența husiților la Valea Seacă, ținutul Bacău. în 1640, au fost arătate cîteva familii catolice în localitatea rurală de lîngă tîrgul Bacău, iar prima biserică de acest fel a fost construită în anul 1778.
Faptul a fost consemnat în trei documente diferite, la foarte puțin timp după petrecerea evenimentului. De două ori a fost scris într-un „status animarum”, donat de un preot catolic Arhivelor Naționale Bacău, spre păstrare veșnică, în perioada de început a conducerii instituției respective de către noi. Volumul în cauză a fost inventariat de noi la numărul 94 al Colecției de manuscrise.
Am procedat în această manieră, deoarece faptul s-a petrecut înainte ca administratorii parohiilor catolice din județul Bacău să manifeste lăudabila inițiativă, de a depune la instituția condusă de noi documentele create de către aceștia. Noi am dat curs demersului respectiv și am preluat arhivele.
în manuscrisul respectiv se află două mențiuni, scrise în limba italiană, privind construcția bisericii catolice în satul Valea Seacă. Prima dintre acestea a fost scrisă pe coperta interioară a registrului. A doua a fost consemnată pe fila 42, din același manuscris. Cea de a treia relatare a fost realizată pe coperta interioară a registrului de botezați, cununați și înmormîntați, început a fi scris în anul 1805. Primul dintre aceste registre a fost distrus sau scos din arhiva parohiei de către un criminal. Toate au precizat că localul cultului catolic în satul Valea Seacă, situat lîngă tîrgul Bacău, a fost terminat de construit în anul 1778. Inițiatorul și realizatorul primei biserici catolice de aici a fost Bonaventura Carenzi, din provincia „San Lorenzo”, deoarece îndeplinea rolul de „paroh în Farăoani”. Evenimentul a avut loc în cea de a doua zi de Paști a anului mai sus menționat. înscrisul de pe coperta interioară a manuscrisului cuprinde precizarea referitoare la Carenzi: „acum episcop de Bacău, ora vescovo di Bacco”.
Precizarea este importantă deoarece ne convinge că mențiunea a fost scrisă între anii 1808-1814, atunci cînd Carenzi fusese numit episcop al diocezei Bacău de către Sfîntul Scaun, fără consimțămîntul Curții Imperiale din Viena. Ajuns în capitala imperiului, Carenzi a fost reținut acolo, pînă cînd Raab, agentul austriac la Iași, l-a convins pe Giuseppe Bonaventura Berardi să accepte funcția de episcop al diocezei care, de fapt, nu mai funcționa deoarece nu mai avusese titular din anul 1789.
Scrisoarea nunțiului apostolic în Viena este mai mult decît convingătoare în această privință. Cuvintele scrise de marele demnitar catolic: „în viitor, vor trebui respectate interesele imperiale în Moldova, atunci cînd se va stabili viitorul episcop”, sînt clare și concludente. în 1814, Carenzi a trebuit să-și dea demisia din funcția în care fusese promovat de Sfîntul Scaun și să se retragă din Viena, fără să fi ajuns la sediul episcopiei din Bacău. Este limpede că, aprecierea unor slujitori catolici, pasionați să scrie neadevăruri, conform căreia Carenzi „nu a putut veni în Moldova din cauza războaielor lui Napoleon”, este o invenție, o halucinație.
Nota de la fila 42 cuprinde precizările: biserica din Valea Seacă „acum este parohială”, parohul de Faraoani „a venit el însuși într-o procesiune cu poporul său”. Expresia „poporul său” era una comună parohiilor ortodoxe și catolice, atunci cînd era întrebuințată în sensul totalității sau majorității enoriașilor. Aceasta mai cuprinde și precizarea: Carenzi a fost cel care „a hotărît ridicarea primei biserici catolice, în onoarea Nașterii Fecioarei Maria”.
însemnarea din registrul de botezați, cununați și înmormîntați, anterioară celoralte, are înscrisă precizarea că, administratorul de la Faraoani a hotărît înălțarea bisericii, dar și a unei „capele noi, nuova cappella, în onoarea Nașterii Fecioarei Maria”.
Tot aici au mai fost scrise faptele petrecute pînă la data respectivă și anume: Berardi, în anul 1799, a adăugat sacristia și a acoperit construcția bisericii cu „șindrilă”. Cel care a terminat toate lucrările și a adus noul clopot a fost preotul Silvestri, în cursul anului 1800. Aceste documente nu cuprind informații privind organizarea parohiei de la Valea Seacă, ceea ce convinge că nu a interesat instituția ca atare. Fenomenul s-a petrecut în anul 1779. Primul administrator, atestat documentar cunoscut, pînă acum, a fost Placidus Porcelli. Acesta, la 12 ianuarie 1780, intitulat „parochus ecclesiae Vallesacians”, împreună cu „Philippus Belingeri – parochus ecclesiae Faraonensis” au cununat pe „Petrum”, fiul lui Anton Patras „ex.Faraone et Annam”, fata lui „Petri Duma ex.Giosseno”. Martorii au fost Michael Patras, „ecclesiae cantor” și Ioanne Besan, „huius ecclesiae campane pulsatore”. Faptul s-a petrecut la biserica din Faraone. Martorii au fost dascălul și clopotarul de aici.
în cursul anului 1780 n-au mai fost înscriși botezații, cununații și înmormîntații din așezările trecute în competența parohiei organizate Valea Seacă, Albeni, Dealul Nou, Pârâul Sărat, Pisata, Fundul. Din februarie 1785, a început să lucreze aici Aloysius Ralli. Mauro, la 3 iunie 1782, a scris despre o vizită a sa la Parochia „Valle Saca”, situată între cele de la „Calughera” și „Faronno”. Toponimele au fost scrise în limba latină, dar în formele foarte apropiate de pronunția românilor ortodocși și catolici, locuitori seculari ai așezărilor mai sus arătate, atestate documentar din sec.al XV-lea.
Cu toate acestea, șovinul inventiv, Peter Zold, paroh de Delnița Ciuc, creatură a lui Ignatius, conte de Batthyany, episcopul catolic de Alba Iulia, în anul 1781, imitîndu-l pe iezuitul Paul Beke, secretarul și înșelătorul arhiepiscopului Bandini, a scris aceleași toponime în formele: „Bogdan-falva, Szoloshegy, Sospatak, Uslugy, Valiszaka, alsofund”, respinse cu demnitate de credincioșii catolici, ortodocși, precum și de sluijitorii cultului catolic, care îndeplineau rolul de administratori ai vechii parohii Faraoani și a celei de curînd organizate la Valea Seacă.
Documentele create la parohiile respective, în mijlocul credincioșilor din satele: „Cacova”, toponim de origine dacă, „Valle Mare, Valle Draga, Vallere, Nosipeni, Giosseno, Maggiaros, Costizza, Valle Clesia, Faraono, Valle Sacca, Timorest, Fundus, Maggazeno, Balzata, Albeno, Florest, Buchila”, toponime care demonstrează oricui prezența, continuitatea, vorbirea, conștiința și responsabilitatea românească. Vornicul satului Valea Seacă, la 19 aprilie 1798, a adresat cardinalului Propagandei Fide o scrisoare în limba română.
Invităm Parlamentul, Președinția, Guvernul României să ia act de aceste adevăruri incontestabile, înscrise în documentele create la parohiile catolice din județele Bacău și Neamț și să dispună îndepărtarea, în timp util, a agenților corupători și maghiarizatori de români catolici din această parte a României. (Prof.dr. Dumitru ZAHARIA)i în Moldova din cauza războaielor lui Napoleon”, este o invenție, o halucinaț

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!