14 Septembrie – Răpciune

Ziua în care vorbesc florile

„Ziua Crucii”, sau „ânălțarea Sfintei Cruci”, ce se mai numește și „Crucea Mare”, „Cârstovul” sau „Cârstovul viilor”, ba chiar și „Ziua Șarpelui”, se sărbătorește în fiecare an pe 14 septembrie (răpciune).
E „o sărbătoare împărătească, întru amintirea evenimentului aflării lemnului Crucii de către Sf. Elena la 326, precum și pentru amintirea aducerii lemnului la anul 628 de către împăratul Heracliu la Ierusalim. E o zi de post pentru cinstirea morții Domnului pe cruce. Preoții sfințesc casele creștinilor în această zi, spre a revărsa darul Sfintei Cruci asupra lor. La Utrenie, preotul scoate din altar Crucea portativă împodobită cu mirt, ori cu busuioc, o pune pe tetrapod spre a o vedea toți și a o săruta. Scoaterea Crucii și ridicarea ei în mijlocul bisericii închipuia aflarea ei și ridicarea de către patriarhul Ierusalimului, spre a o vedea tot poporul care fusese de față la aflarea ei, precum înseamnă și momentul, cînd împăratul Heracliu, desculț și cu capul descoperit, a dus-o pe umerii săi de la Golgota la Ierusalim. Nainte de a o așeza pe tetrapod, preotul ridică crucea spre toate regiunile, închipuind că puterea Crucii Sfințește toate marginile pămîntului”. (Preot V.Aga, „Dicționar Enciclopedic”, 1935). Tot acum, în unele așezări băcăuane, preotul face rugăciuni pe locul unde vor fi așezate butoaiele, la vii și pivnițe. La casele cu copii se trimit „moșii” – o ulcică nouă cu colac și lumînare. După ce se storc primii struguri și se toarnă prima vadră de must, se adună toți culegătorii și încep să chiuie. Seara se face un foc mare din viță uscată, în jurul căruia cîntă lăutarii și culegătorii joacă. Nu se culeg strugurii „de pe ultimul butuc al viei, fiind lăsați ca ofrandă lui Dumnezeu sau păsărilor cerului. Aceștia sînt strugurii lui Dumnezeu”.
De pe cîmp se adună flori și se pun la uscat sub streașina casei. Se spune că, ele vor alunga trăsnetele. E ziua în care florile vorbesc cu tristețe, părîndu-le rău că se vor trece în curînd. în gard se pune o baligă de vacă la uscat. Cu ea se vor afuma diferite boli. Tot acum e bine să iei dintr-un prun cu gura prune și cînd cineva te va vorbi de rău să te speli cu prune și apă. Prunele din această zi vindecă durerile de cap, dinți și „umflătură la vite”. „Se adună mătrăguna, pentru fetele de măritat și de dragoste, de către «Descîntătoare»”. Ea merge în deplină curățenie, în afara satului, la tufa de mătrăgună, o prinde cu fir roșu de ață. O culege la ivirea zorilor pe tăcute și nemîncate. Apoi se întoarce în sat, unde femeile o salută cu adînc respect, o îmbrățișează și cere ajutor mătrăgunei.
De „Ziua Crucii” la pomul care n-a rodit să se pună la rădăcină vrejuri de pepeni, căci anul ce vine va fi plin de roade.
Dorim o toamnă așa cum a văzut-o poetul Alexandru Sihleanu (1834-1857):
„Ah! mult îmi place cînd toamna vine / Să fiu afară la deal, la vii / Să văd butucii plini de ciorchine / De struguri rumeni și aurii”.
(Eugen ȘENDREA)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!